7 decembrie 2010

Prin desert



Cand am gasit fantana m-am bucurat tare mult. Dar n-am putut sa scot apa, era prea greu pentru mine. Asa ca m-am asezat putin la umbra zidului de piatra facut ca sa ocroteasca fantana. In desert, fantanile au nevoie sa fie ocrotite. Altfel nisipul le-ar astupa imediat si nimeni n-ar mai sti ca acolo este apa.
Cum ostenisem, imediat ce m-am asezat la umbra m-a cuprins un somn adanc. Aceasta s-a intamplat si fiindca umbra ma mangaia tare placut dupa toata arsita indurata. Cand ti-e foarte greu, simti orice adiere de bine mult mai intens. Daca ti-e bine tot timpul nu mai stii sa pretuiesti starea de bine.
Cand m-am trezit soarele incerca sa o stearga de pe cer. In desert soarele dispare intr-o clipa, daca nu esti atent nici nu apuci sa-ti iei la revedere de la el...



4 comentarii:

  1. Sete sigur nu ti-a fost,ca altfel te straduiai tu sa scoti oleaca de apa din fantana.N-ai fi adormit asa de linistita:).
    Umbli Printe!Vezi locuri interesante!
    Ce locuri ne-ai destainuit?

    RăspundețiȘtergere
  2. o, nu mai stiu, eram prea mic, stiu doar ca eram in Africa

    RăspundețiȘtergere
  3. Toti printii mici calatoresc atata?
    Sunt tare curiosi din fire,dar si tare darnici cu cei ce-i urmaresc;).

    RăspundețiȘtergere
  4. angi, nu stiu daca calatoresc toti dar cei care aterizeaza pe pamant si nu prea stiu ce-i cu ei tot umbla incearcand sa afle

    Trebuie sa-ti spun ceva: stii, aveam niste poze foarte, foarte frumoase, nu din cauza priceperii mele de fotograf ci din cauza locului in care le-am facut, (posibil sa fi ajuns in Rai fara sa stiu!). De darnic ce sunt nu am pus pe blog decat cateva, restul le-am tot pastrat, nu stiu ce speram sa fac cu ele. Am primit o pedeapsa: am ramas fara ele. Nu stiu cum au disparut din calculator. Am ramas, doar cu cele daruite pe ici pe colo si cu cele postate pe blog restul s-au dus si plang si acum dupa ele

    RăspundețiȘtergere

Hai, curaj!