Cand am gasit fantana m-am bucurat tare mult. Dar n-am putut sa scot apa, era prea greu pentru mine. Asa ca m-am asezat putin la umbra zidului de piatra facut ca sa ocroteasca fantana. In desert, fantanile au nevoie sa fie ocrotite. Altfel nisipul le-ar astupa imediat si nimeni n-ar mai sti ca acolo este apa.
Cum ostenisem, imediat ce m-am asezat la umbra m-a cuprins un somn adanc. Aceasta s-a intamplat si fiindca umbra ma mangaia tare placut dupa toata arsita indurata. Cand ti-e foarte greu, simti orice adiere de bine mult mai intens. Daca ti-e bine tot timpul nu mai stii sa pretuiesti starea de bine.
Cand m-am trezit soarele incerca sa o stearga de pe cer. In desert soarele dispare intr-o clipa, daca nu esti atent nici nu apuci sa-ti iei la revedere de la el...
Sete sigur nu ti-a fost,ca altfel te straduiai tu sa scoti oleaca de apa din fantana.N-ai fi adormit asa de linistita:).
RăspundețiȘtergereUmbli Printe!Vezi locuri interesante!
Ce locuri ne-ai destainuit?
o, nu mai stiu, eram prea mic, stiu doar ca eram in Africa
RăspundețiȘtergereToti printii mici calatoresc atata?
RăspundețiȘtergereSunt tare curiosi din fire,dar si tare darnici cu cei ce-i urmaresc;).
angi, nu stiu daca calatoresc toti dar cei care aterizeaza pe pamant si nu prea stiu ce-i cu ei tot umbla incearcand sa afle
RăspundețiȘtergereTrebuie sa-ti spun ceva: stii, aveam niste poze foarte, foarte frumoase, nu din cauza priceperii mele de fotograf ci din cauza locului in care le-am facut, (posibil sa fi ajuns in Rai fara sa stiu!). De darnic ce sunt nu am pus pe blog decat cateva, restul le-am tot pastrat, nu stiu ce speram sa fac cu ele. Am primit o pedeapsa: am ramas fara ele. Nu stiu cum au disparut din calculator. Am ramas, doar cu cele daruite pe ici pe colo si cu cele postate pe blog restul s-au dus si plang si acum dupa ele