Bob Dylan in Romania

Sper ca l-ai vazut si tu, Florian Pittis.
Era chiar el, in carne si oase. Nu pot sa scot mai mult acum, trebuie sa se aseze.











Eticheta: eveniment , foto
Bob Dylan

Cand muntele te cheama... ( III)

Urcam prin padure, urcam.

Muntele se vede imens printre ramuri, mai mult, isi face simtita prezenta prin bolovanii rostogoliti demult, atat de demult incat au devenit una cu copaci, cu cararea sau cu alt loc in care s-au oprit. S-au deghizat in verde si nu mai recunosc ca sunt bolovani (!).
Uriasul era sus, puii de urias erau chiar in calea noastra.














Cine stie pe unde ajungeau daca nu se opreau izbindu-se de copacii bajini si puternici.
Lemnul a infiat piatra:


(va urma)

Tags: munte, padure, bolovani, copaci
Etichete: Foto, Mediu, drumuri, munte

Cand muntele te cheama... (1)
Cand muntele te cheama... (2)

Cand muntele te cheama (II)

Ramasesem undeva pe drum, printre mirari. Uite cine imi arata drumul!



Rasina albastra? Da!



Aha! Crucea! De aici se vede mai bine!



Nu, acesta nu e copacul cu labute, am trecut de el. E copacul cu etajere si cu... capac de copac.



Mi-au mai iesit in cale multe "ghidusarii" dar mai las si pentru alta data. Urmeaza drum lung si greu.
La "Masuratoarea ursilor" drumul se desparte in mai multe ramificatii si indicatoarele de pe copaci s-au sters. Cine vrea sa ajunga la Poiana Izvoarelor trebuie sa o ia la dreapta, cum arata indicatorul. Noi am luat-o in sus, fara marcaje, au ramas doar marcajele forestiere pe copaci (banda rosie).



(va urma)
"Cand muntele te cheama (I)" e aici

Etichete: Foto, munte, drumuri
Tags: munte, mirari, copac cu capac, copac cu labute, rasina albastra, etajere, drum, marcaje

Mesaj pentru braileni indragostiti

Dan si Dana din Braila, sunt 10 ani de cand ati scrijelit copacul cu iubirea voastra...poate voua v-a trecut. Copacului nu, dupa cum puteti vedea.











Mirela + Cornel din Braila
Nu-i asa ca e frumos la munte?
Sunt si copaci mai frumosi ca la voi la Braila, la tanti Elvira...

Eticheta: mediu, munte
Tag: copaci, munte

Orasul electric

La etapa cu tema "Orasul electric" am trimis doua PA-uri, (dupa deadline)
Primului ii schimb acum titlul din "Batranul flasnetar orb" in "Flasnetarul orb". Si am mai taiat, uneori 500 de semne sunt prea multe cand vrei sa dai cu tifla electrificarii. Si nimeni nu ar putea-o face mai bine decat o flasneta si un orb, nu-i asa?

Flasnetarul orb
In fiecare seara orasul isi deapana povestea lui devenind misterios si cu mult mai frumos la lumina becurilor si vitrinelor iluminate. Parea ca nimic nu-i poate tulbura farmecul. Brusc, o pana generala de curent, il lasa in bezna, paralizat, fara stralucirea si muzica lui obisnuita. Doar dintr-un colt se mai revarsa o muzica duioasa ca o amintire placuta. Batranul flasnetar invarte manivela si zambeste.


Orasul electric
Un mixer gâjâie ajuns in pragul disperarii. Un aspirator se zvarcoleste nervos. Masina mea de spalat incepe sa-si ia apa in timp ce unu' din bloc incepe sa gaureasca peretii cu patima. Cand se calmeaza, sigur pe faptul ca are un play list irezistibil, da muzica tare. Un televizor uitat deschis turuie stiri in nestire. Un amalgam de zgomote blocate intre peretii monolit imi scobesc mintea si in gaura rezultata arunca un singur gand. Diabolic. Sa merg la tabloul electric al blocului sa desurubez sigurantele. Chiar daca o sa spal rufe cu mana.

Eticheta: PA-uri

Gaborii din Ardeal traiesc civilizat

I-am fotografiat in fata caselor, ce case, nu-i asa?
Eram in zona comunei Brateiu, jud Sibiu, sper ca-mi amintesc bine; unul din gabori avea o barba mare si alba, daca dati click si mariti poza il veti vedea.

Pustiul in haine colorate a venit in fuga cand m-a vazut langa masina oprita dar cand am dus aparatul la ochi s-a indepartat in timp ce isi freca degetul mare de aratator dandu-mi sa inteleg ca trebuia sa-l platesc...

La drum erau alti gabori care vindeau obiecte vechi, (unele fermecatoare); unul si-a rasucit mustata si s-a asezat mai bine pe picioare cand a vazut ca vreau sa-l pozez









Eticheta: foto
Tags: gabori, Ardeal, Brateiu, obiecte vechi

Cand muntele te cheama...

Cand muntele te cheama, du-te, nu mai sta! Ca altfel...te prinde ploaia. De dus m-am dus eu, nimic de zis, dar am intarziat pe drum, mai o floricica, mai un copac vorbitor...
Nici n-am trecut bine de Caminul Alpin, care arata jalnic, semn ca a pus cineva ochii pe el si il va cumpara sau l-a si cumparat, ca am si trantit prima poza, printre case, asa, ca sa salut Crucea, de fapt, cruciulita, ca asa se vede de jos.



Am intrat in padure si am mers ce-am mers pana am ajuns in poienita unde e loc de popas cu o bancuta rupta si o cruce frumoasa...













Padurea ma pandea; altfel nu-mi explic cum de imi scotea in cale la fiecare pas fel de fel de lucrusoare hazlii:

copacul cu labute mici


... cu mai multe labute mici


...un licurici care era cat pe-aci sa se ascunda de tot sub frunza pana sa-l pozez:


(va urma)

Eticheta: drumuri, foto, munte

Singuratatea bradutului de pe verticala

Stanca am fotografiat-o langa refugiul Costila aflat la cca 1700 m.
Cum am (mai ) ajuns acolo nici mie nu-mi vine sa cred. Dar bine ca am ajuns. Si m-am mai si intors. Ma dor putin genunchii din cauza lipsei de antrenament (si a batranetii...ups!)



Eticheta: foto

Romania a cantat!

Bravo Paula, bravo Ovi!
Nu ca sunt ai nostri dar au fost o aparitie, au fost altceva! Show, talent, stralucire, bun gust; Paula printre emotii a reusit sa cocheteze cu camera de luat vederi avand pe "vino-ncoace" care a lipsit altor participante la Eurovizion.

In momentul in care scriu mai sunt trei tari care trebuie sa cante.
Romania a cantat bine si a avut un show stralucitor. Sunt momente in care dovedim ca suntem mult deasupra altora, profesionisti, rafinati; ca meritam, ca popor, sa fim priviti mai bine decat suntem.

Am emotii. Astept rezultatele. Daca ne calificam... ne jucam cu focul. Ce ne facem daca castigam finala? Vom vedea! Pana una alta, VOTATI ROMANIA!

Tag: Eurovizion, Romania

Gambrinus

Mi-a placut ce am citit aici despre Gambrinus (si nu numai)
Tag: Gambrinus

O alta etapa (mica) a proiectului Alex Mazilu

...despre care am aflat aici. Un proiect la care m-am gandit si eu acum vreo doi ani cand am inceput sa pozez cladiri - cu pricepere si aparat de amator. Si are Bucurestiul niste cladiri vechi...ma fascineaza! De cate ori trec pe Calea Victoriei de atatea ori raman cu ochii in urma la vechea cladire a CEC-ului.

Fotografiile de mai jos le-am facut mai demult pe Bulevardul Elisabeta.











Una din cladirile mele preferate (si pe dinauntru) e cea de mai jos:



Eticheta: foto
Tags: Bucuresti, cladiri vechi, proiect, Bulevardul Elisabeta, Alex Mazilu

Exista o predispozitie spre haiku?

Ma aflam in Bucegi, era noapte si pe cer straluceau niste stele imense. Le-am privit mult apoi am scris opt cuvinte cu pretentia ca am alcatuit un haiku - imi trecuse pe la urechi ce e un haiku dar n-as fi putut sa-l definesc la vremea aceea in cuvinte. Am "savarsit " un haiku fara sa stiu ce e?

Asta seara, la mai bine de doi ani distanta de cand am scris cele trei versuri, am citit pentru prima oara despre haiku, regulile lui estetice - am sa le redau mai jos. Mi-am amintit de haiku meu. Si mi-am dat seama ca am respectat unele reguli fara sa le cunosc. De ce am pus verbul la gerunziu, de ce am pus acele liniute, de ce m-am oprit dupa cateva cuvinte considerand ca am spus exact si tot ceea ce am vrut sa spun, e inexplicabil. Sau poate se explica printr-o aptitudine de a sti lucruri necunoscute, simtindu-le.

Haiku meu (l-am mai postat ):

Aproape de stele
Ochi rotunzi - eu
Luminand - ele.

Cateva din regulile estetice ale haiku-ului (extras din articolul “Exercitii de universalitate” – Dan Mitrut)

Un haiku este o poezie a simţurilor, care surprind în mod misterios realitatea, nicidecum a limbajului.

Tematica unui haiku: meditaţia asupra naturii.

Un haiku se scrie în mijlocul naturii, într-un moment de iluminare, de surpriză, de inspiraţie.

Este un poem în forma fixă, trei versuri fără ritm, cu măsura de 5-7-5 silabe.

Un haiku în forma liberă poate avea între 17 şi 19 silabe. Măsura fixă a celor trei versuri nu se respectă.

Se folosesc cât mai puţine verbe şi numai la timpul prezent sau gerunziu.

Un haiku în forma fixă/liberă poate avea aspectul unei terţine sau a unui poem într-un vers.

Referinţa sezonală (kigo): un cuvânt care sugerează un anotimp (fenomene cereşti, fenomene terestre, evenimente/sărbători, animale, plante, acţiuni umane specifice primăverii, verii, toamnei, iernii) sau Anul Nou.

Folosirea unei pauze/cezuri (Kireji) după primul sau al doilea vers. Are valoarea unei pauze de sens, contribuind la accentuarea sugestiei, elementul esenţial al unui haiku. Se notează prin liniuţă (-).

Structura interioară în trei trepte; referire la ceva (Ce?) în timp (Când?) şi în spaţiu (Unde?). Ecuaţia se poate simplifica la Ce/Cand? sau Ce/Unde?.

Figuri de stil: elipsa, paradoxul, simbolul, aliteraţia, sau procedee precum konkkadori (variaţia aluzivă).

Nu se folosesc figurile de stil specifice artelor poetice occidentale (comparaţia, metafora, repetiţia). Nu se foloseşte rima.

Se evită referirile personale. Un haiku nu este un poem de dragoste.

Poem alcătuit din doua fragmente, ajutându-se mai mult de sugestie decât de cuvinte, un haiku surprinde fragilitatea unei clipe în antiteză cu eternitatea (ryuko/fueki).

eticheta: haiku

Ce-s eu?

Ce sunt eu pentru ochiii vostri?
Un saltimbanc nebun
ce locul nu-si gaseste-n lume?
Un vis?
O cautare?
O ruga fara nume?
Mirabila samanta
Cu har dar cu prihana?
Stiti voi ce-nseamna
Suflet fara hrana?
Va adapati la raul meu…
E bine?
Imi calcati iarba proaspata
Si v-asezati pe vine
Sa ma vedeti
Cum rad sau plang
Major
De frica sau de ura
Sau de vreun crud amor
Va place?
Va dispune?
Eu sunt cel crud sau sunteti voi?
Cand ma numiti statuie
Uitata intre ploi?

Eticheta: poezii
Tags: statuie, saltimbanc, har, suflet, amor, ura, ploi

LE ROI SOLEIL

Sunt Regele Soare
in palat ma asteapta
averi fara numar
si-o dama stilata.

Bucate alese
si vinuri de casta
pe tavi aurite
belsug imi arata.

Cu fine brocarturi
slujitorii ma-mbraca
ma scalda-n parfumuri
si-n urma mea calca.

Cu totii doresc
sa-mi fie pe plac
dar mie imi pasa
mai mult de-un dovleac
decat de o sluga
(ca-i buna ori zaluda
mie imi e totuna).

In palat voi gasi
Un lux orbitor
Cu asa o viata
Imi e greu sa mor.

Pacat doar c-atunci
cand rolul s-a ispravit
prea trist plec din scena
si-s doar un parlit.

Etichete: poezii, orasul PA

UPDATE 15 NOV 2013:
in cinstea "profului" de romana care a zis ca-mi viziteaza blogul o sa refac poezia; varianta de mai sus e asa cum a curs la vremea respectiva, am lasat-o asa cum a curs, cu rime imperfecte.

Deci, varianta un pic periata:

LE ROI SOLEIL

Sunt rege si merit din plin
Sa trăiesc fără niciun chin.
În palat mă aşteaptă averi uriaşe,
Bucate alese si femei frumoase,
Podoabe si mantii din brocarturi fine
Doar nu pot sa pun orişice pe mine…
Zilnic mă scald în felurite parfumuri,
Si beau cele mai renumite vinuri.
Sunt nevoit sa trăiesc intr-un lux orbitor…
Cu asa fel de viaţa nici n-as putea sa mor.
Păcat doar ca spectacolul s-apropie de sfarsit…
O sa plec din scena si voi fi iar un parlit.

 

Balet sub luna

Cortina se ridica: scena apare.
Doi tineri jos, iar sus, o luna mare.
Fata – un chip frumos cu zambet dulce
Baiatul – trupes, cu un zeu aduce.

Se-nalta fata incet pe-ale ei poante
se-ndoaie lin lasandu-se pe spate
flacaul o cuprinde, o tine si o simte
o-nvarte, apoi, mainile isi intinde
si o arunca-n sus ca pe o minge
o prinde iar si trupul ei pe trupu-i se prelinge.

Deopotriva tinerii se infioara
Imbratisati, din scena ies afara.

Luna coboara-ncet si tot incet dispare
Se-ntuneca decorul si actiunea moare.

Etichete: poezii

Stiri colorate

Au aparut primii maci




Macul si maca se gandesc sa mai faca copii...



Pe camp sunt picaturi rosii si albastre si... galbene, in departare



Dupa ploaie:





Forta mov albastra


Victorie de mac


Fericire cap-coada



Hei! Sunt si eu pe-aici chiar daca-i ziua!


Norii fug, amurgul se asterne...


...vacutele tot mai pasc, nu s-au saturat



Ne multumim si cu un apus... electric


Eticheta: foto