Din una-n alta

Copilul intreaba intr-o buna zi:
- Mama, ce viseaza graul, stii?

- Visul graului e painea.

- Daaa? Inseamna ca porumbul
Viseaza mamaliga, nu-i asa?
(una care nu explodeaza, fireste
ci se lipeste, metodic, de deste!)

- Mamaliga ai spus? - sare pescarul,
E buna de momeala, de dat la peste,
spune el fix ceea ce gandeste.
Si mormaie, aiurea:
Daca norocul nu te paraseste
Poti spune c-ai malai sau c-are balta peste!

- Are si broaste, balta,
matasea mea, si papura, si stuf -
Oracai raspicat, cam cu zaduf,
O broasca nebagata in seama,
Ceea ce este similar c-o drama.

- Dar balta, ce viseaza?"
-se intereseaza-un racusor,
mergand inapoi, de zor.

- Eu cred,- spuse un licurici
care nu se stie cum a ajuns aici-
ca balta viseaza sa fie lac.
- Atat am de spus! - adauga el posac
Din cauza ca luna tocmai aparu, infantila,
Facand luminita lui complet inutila.

Mica galerie cu arbori

Mirare
Frangere














Plecare



















Spre cer





































Cataratorul


























I M P L E T I R I

Gimnast batran














Copac cu labute











Bariera ruginie















Cetinosii
















Perdea












Paun












Ugere













Patru frati ciufuliti












...copaci
















Am avut un fisier cu copaci lacustrii care mi-a disparut din calculator...cred ca l-am sters din eroare sau din graba - cum ar spune unii, eu zic din... prostie.
Plang si acum dupa copacii mei pe care i-am cautat ca sa-i scot in lume cand am aflat de concursul ziarului de la 5.
Ce-a mai ramas din "copaceala" am asezat aici, spre a ramane, alcatuind o mica galerie.
Va fi si o galerie mare cu arbori, aici.

Buze de vara

Jupuita de vie, tavalita prin sare
Plec fara grai si cu mina natanga,
Sa-mi las intr-o doara, doar intr-o doara
Conturul in stanca.

Pe plita incinsa direct de la soare
Sar valuri turbate cu forta cavala
O apa albastra, atat de albastra,
Ma stinge, ma spala.

Sfarsitul de vara aduce sirenul
Salbatic mirat, mirat de adancuri
Solzii se zvanta surprinsi de soare
Sarea albeste pe sfarcuri.

Gatul de fata se-ndoaie spre spate
Parul docil de pe umeri coboara
Adie sirenul prin el zbor de fluturi
Cu buze sarate de vara.

ramas bun in glastra

Asa a inceput, acum un an

Incercarea e mai mult decat nimic
Poftesc la nemurire chiar daca n-am motiv
Ma bizui pe-ntamplare si pe-un nod creativ
Ce-a facut sa se nasca un blog de print, mai mic.

Pasare-om

Nevoia de scantaie tot insista
sa fac loc gandului sa zboare
pe cerul de culoare optimista
sa fiu din nou pasarea-om calatoare

Cu aripile frante nu pot zace
de vor durea sau nu, voi sti atunci
caci gandul zborului nu imi da pace
cat voi putea sa ma tarasc pe branci.

Eticheta: poezii

I n d e m n

lasa-ti capul pe umarul sufletului meu
nu-ti fie frica, oglindeste-te in mine,
pe umar e o scobitura unde e bine mereu
si umarul se simte mult mai bine langa tine

intinde mana, apuca mana mea
asa cum deja-n stele a fost scris
in fiecare ochi se va ivi o stea
in fiecare clipa se va-mplini un vis.

Eticheta: poezii

Acum nu mai e trista

...si nici frumoasa, nici atat de frumoasa pe cat era, nici atat pe cat si-ar fi dorit sa fie.
Fata draga, erai extrem de frumoasa dar nenorocoasa. Nu a avut cine sa te faca sa te simti frumoasa, e simplu. Voiai sa fii iubita ca om, nu ca artist. Pudoarea te-a impiedicat sa te salvezi.
Aveai nevoie de iubire. Te-ai risipit, ai obosit, si cand n-ai mai putut sa te prefaci implinita, fericita... nici macar grija pentru ingerasul tau nu te-a mai putut opri, stiai ca e ingrijit bine de parintii tai, poate daca era acasa, cu tine...

Madalina Manole ar fi putut trai. Dupa prima tentativa de sinucidere - desi consider ca era deja foarte tarziu, cineva trebuia sa-si puna niste intrebari, sa lase deoparte orice considerente de imagine si sa salveze omul. Cand un suflet gingas incape pe maini nepotrivite e pierdut. Oricat de puternica ar fi fiinta care-l poarta.

Ieri am trecut de pe un canal tv pe altul ca sa inteleg "de ce". M-am oprit pe B1TV, la emisiunea "Sase vine presa!". Tot ce s-a spus acolo s-a suprapus perfect peste raspunsurile pe care mi le dadusem deja privitor la cauzele tragediei. Aveam nevoie sa descopar altceva, sa ma conving ca nu se poate ajunge pana aici din cauza tristetii. Din pacate n-am facut decat sa ma conving de contrariu.

Cu prietenii prin Orasul PA

Emilia m-a numit oficial al Orasului PA, ii multumesc si sper ca nu raspund prea tarziu chemarii Orasului PA - care are un regulament.
Preiau stafeta si ofer spre continuare textul de mai jos:

Poate eu, poate tu...
Nu stiu cine sa fi fost Eliade pentru domnul D., de fapt, nu stiu nici cine-i domnul D. - am aflat de dansul dintr-un PA, dar, stiu ca leganarea tramvaielor vechi te ajuta sa ignori realitatea, sa-ti lasi gandul liber sa colinde prin ce cotloane vrea, sa jongleze cu amintiri trecute sau viitoare, sa se fixeze si sa savureze amanuntele unei experiente asemanatoare cu aceea a lui Alain si Maitreyi, pe care ai avut-o, sau ai dorit s-o ai, nu mai stii. Dar unde mai gasesti tramvaie vechi?

Acum e acum, sper ca nu au mai fost alesi cei pe care ii propun:
1. Stargates - oficial
2. Angi - turist prin orasul PA
3. Alina - nu stiu daca ar putea deveni cetatean al Orasului PA dar ar putea scrie PA-uri absolut superbe
UPDATE
Permiteti sa adaug inca un turist, (regulamentul nu e rigid!): Printesa indiana, Ajnanina

I like (too) green&orange

Da, si mie imi place verdele si oranj sau orange, o sa-mi spuna Leo cum ar fi trebuit sa scriu, ca vegheaza...cu simbrie.

Intrebare pentru PA-ulisti si nu numai

Nu privim oamenii strazii, ne deprima. Ii vezi fara sa vrei, s-au inmultit. Opresti la semafor si vezi pe dreapta un barbat neras cu un bagaj voluminos..."un om fara casa", gandesti, e adancit in gandurile lui si numai de tine nu-i arde, il observi pe furis, sa nu te vada: adidasi, blugi si geaca – ponosite dar nezdrentuite (inca), figura de intelectual.
Inseilezi scenarii: „Poate si-a pierdut serviciul si nu a mai putut sa-si intretina familia, a suferit, s-a refugiat in bautura, a decazut, familia l-a respins", neaparat o drama. Nu mai apuci sa "fabrici" variante, culoarea semaforului se schimba si demarezi. Mai tarziu, iti revine in minte imaginea omului strazii, te intrebi daca si cat e de vinovat... Esti tentat sa spui ca daca si-a pierdut serviciul trebuia sa gaseasca o solutie, sa sape santuri, sa mature strazi. Dar daca mintea umana are un moment critic in care se scurtcircuiteaza, se dezlipeste efectiv de normal si intra intr-o zona in care singura realitate care conteaza e ce mananci cand simti o durere in stomac? Suna un telefon si realitatea omului strazii dispare. Ziua lui sta, a ta curge. Nu te mai gandesti niciodata la el.

Nota: Acesta este un text inspirat de o situatie reala.
Dupa ce l-am scris mi-am amintit de etapa 5 a concursului Orasul PA - tema "Semaforul; textul acesta ar fi mers daca nu ar fi fost asa de lung.
M-am distrat „ajustandu-l”. In cateva minute l-am facut de 687 semne si in alte cateva „am schimbat "pe ici pe colo in punctele esentiale” si l-am adus la forma de mai jos (499 semne)
Vorba e: mai spune acelasi lucru? Eu nu va spun parerea mea ca sa nu influentez in vreun fel parerea voastra pe care mi-ar placea tare mult sa o cunosc.

Iata ce a iesit dupa ajustare:
Stai la stop si vezi un om al strazii. Il observi: adidasi, blugi si geaca – ponosite, nezdrentuite, figura de intelectual. Cum a ajuns asa? Faci supozitii: poate si-a pierdut serviciul si neputandu-si intretine familia s-a refugiat in bautura, apoi familia l-a respins. Nu se poate, trebuia sa gaseasca o solutie, sa nu ajunga asa! Dar daca mintea umana are un moment critic in care se dezlipeste de normal? Realitatea altora conteaza prea putin, dispare imediat ce se schimba culoarea semaforului.
Etichete: PA-uri, Orasul PA

Natura si ochii lui Nulf

Contrastanta si desavarsita, natura poate orice. Poate sa faca fotografii frumoase indiferent de performantele aparatului sau de priceperea celui care o surprinde.
Conteaza doar ochiii, dintre nisip si apa, dintre amurg si zori, dintre aproape si departe, ochiii lui Nulf.
Cine e Nulf, am spus, aici.


Foto: Creta, decembrie 2007,
dincolo de mare se zareste
coasta Africii



Etichete: tam-nisam, foto

Vreau sa fiu paiata vesela!

Am citit o poezie care mi-a "actualizat" mai vechea mea dorinta de a fi paiata. Prima oara am vrut sa fiu paiata cand ma cuprinsese o mare tristete pe care o ascundeam foarte bine tuturor. M-am gandit ca as putea face cariera. Apoi am realizat ca ziua de munca "sifoneaza" cel mai mult. In primul rand fiindca tine o zi intrega. Daca veselia ar intra in atributiile de serviciu, fire constiincioasa fiind...Si apoi, veselia e si un bun scut antiimbatranire. Paiata trebuie sa fie mereu vesela. Mimand veselia, ajunge sa fie vesela (si dinapoia mastii). Se molipseste de propria-i veselie oglindita in ochii copilasilor care au un fel anume, incantator, de a trece pragul sfioseniei, de-as lua inima in dinti si de-a intinde o manuta spre paiata, aratand-o sau amuzandu-se de giumbuslucurile ei.
Ce minunat trebuie sa fie la Disneyland! Acolo paiatele mai si danseaza...


decembrie, Atena, Piata Sintagma

Paiata n-a murit, doar s-a mutat, e aici!
Ii bucura din nou pe copilasi si pe bunici!

Tags: paiata, veselie, tristete, serviciu, scut, sfiosenie, giumbuslucuri, Disneyland
Etichete: jucarele, foto, link-uri

Pretentii de leu

- Si eu sunt leu!
spuse incet dar cu tupeu
miscand din coada pe langa leul-leu.

-Da? Si?

-Te halesc , daca vreu!"

-Sa mori, tu?! - spuse leul-leu
putin cam plictisit,
Ia, tai-o de aici! Nu vrei?
Poftim!Te-am si halit!

Eticheta: jucarele, poezii, PA-uri

Cine stie ce e si unde e atarnat..."obectul"?

Eticheta: Jucarele

De ce te-am omorat?

Te-am vazut adesea, nu stiu de unde ai aparut si unde tot dispari. Iti place sa te scalzi in lumina, vii la calculator, imi treci pe sub nas. Era cat pe-aci sa te prind dar am ratat. Te caut din priviri dar nu te dibui. Aha! Iar ai venit! Gata, te-am prins!
Am prins molia intre palme, si, de frica sa n-o scap, am strans-o prea tare si am omorat-o. Voiam doar s-o tin pana o arunc afara.
- De ce te-am omorat, erai un fluture!

Eticheta: PA-uri, scurte
Tags: molie, lumina, calculator, nas, palme, fluture

Vote for me!

A inceput jurizarea, daca va plac fotografiile mele votati nr. 14 si numarul 17, aici:
If you like my photos, vote no. 14, and no.17, here.




Eticheta: foto

UPDATE 8 iulie: Arcul spre Papigo s-a urcat pe podium, va multumesc tuturor pentru voturi!

Moment de luciditate

Credeam ca suntem egali, prieteni, iubiti. Cine ar fi atins iubirea noastra s-ar fi ars la flacara ei. Si era atata lumina…Saream intr-un picior si cantam printre treburi de parca culegeam floricele. Ne jucam in fel si chip.
Intr-o zi ti-am tras verigheta din deget si mi-am pus-o mie, era larga, am pus-o pe degetul mare. "Ca rasplata", am indesat-o pe a mea pe degetul tau mic. Apoi m-am tot jucat cu verigheta ta. Si a urmat primul moment de luciditate: aurul verighetei mele isi pierduse stralucirea, trecut prin detergenti, maltratat, muncit, aurul verighetei tale era stralucitor. Ca atunci, in biserica, cand preotul ne-a unit la bine si la greu.

Eticheta: PA-uri
Tags: luciditate, verigheta, aur, biserica, lumina, floricele, iubire, bine si greu

Casto-castoc

Nu tin minte sa fi auzit pe cineva, in orasul copilariei mele, spunand "misto!". In schimb se spunea "casto" (poate castoc?). Vedeai o bicicleta noua, spuneai: "Ce bicicla castoaca!"
Sau, cand achizitionam un timbru mult ravnit (faceam schimb cu dublurile) si apoi il aratam altor copii auzeam un sincer: " Ce casto!"
Azi, admirand niste poze primite de la o distinsa persoana, de prietenia careia ma bucur in ultima vreme, fara sa stiu ce am facut pentru aceasta - multumesc Mel! - m-am trezit exclamand: "Casto de tot!". Cred ca e semn bun!
Eticheta: scurte

Afurisita si usa rotativa

Nu inteleg de ce pentru unii oameni, patrunderea printr-o usa rotativa in hoteluri, cladiri pricopsite de birouri sau supermarket-uri, ridica probleme. Ii surprinzi concentrati, atenti sa ia startul intr-un anumit moment, de cele mai multe ori lasand sa treaca prima aripa goala, astfel de usi avand de regula doua sau trei aripi. Pana pasesc ai impresia ca sunt sportivi in asteptarea startului, apoi se concentreaza de parca sar de la inaltime.

Deunazi, ma aflam in spatele unui cuplu care se pregatea sa iasa dintr-o cladire printr-o astfel de usa. Barbatul, potrivit de inalt, era usor plinut. Femeia, de-o schioapa, sub umarul barbatului, era uscata si avea o figura ascutita.
-Treci! - comanda femeia.
Barbatul a ezitat o fractiune de secunda, timp in care o aud tunand:
- Treci cand iti spun!
La terminarea poruncii, barbatul era deja intre usi.
In aripa care a urmat am pasit o data cu uscativa, astfel incat am iesit in acelasi timp cu ea.
Barbatul o astepta dincolo de usa rotitoare cu o figura fericita de parca facuse vreun lucru mare. Cand l-am vazut atat de incantat de proaspata performanta am derulat inapoi scena si abia atunci am realizat caraghioslacul cu pispirica-general si barbatul docil, acum victorios.
Mi-a fost extrem de greu sa-mi reprim rasul, am mers cativa metri si abia apoi am reusit. Daca m-a vazut cineva intre timp...

Eticheta: alte texte
Tags: usa, rotativa, rotitoare, afurisita, pispirica, uscativa, performanta, scena, caraghioslac, barbat, femeie, porunca, docil

Arc spre Papigo

Treci acest pod pe deasupra caruia se imbratiseaza crengile copacilor cu senzatia ca esti pe cale sa descoperi o lume misterioasa. Daca te opresti o clipa si privesti in dreapta si in stanga, esti pierdut. Nu te mai poti dezlipi, limpezimea de cristal a apei reflecta tot ce e in jur sporind frumusetea pura, salbatica a acelui loc.

Doar curiozitatea de a afla ce este mai incolo te mai urneste din acel colt de rai. Urmezi drumul de dincolo de pod, urci multe serpentine si ajungi in Macro Papigo, apoi in Micro Papigo, doua dintre asezarile cele mai frumoase ale Zagorochoria, regiune a Epirului (Grecia).

Am facut aceasta fotografie in 2009. O trimit la concursul organizat de Dan, aici.
Am numit-o "Arc". Poate imi sugerati si alte denumiri...

Am mai postat si aici cate ceva despre acest drum.
Daca va place fotografia, poate ma votati, e un concurs fara premii dar mi-ar placea sa castig.
Votul incepe dupa 4 iulie.

Eticheta: foto, drumuri

Antoine de Saint-Exupéry, regele sublimului

Antoine, m-am intors in desert sa stam de vorba, asteroidul B 612 mai poate sa stea singur, daca nu erai tu nici nu era populat. Spun de asteroid pentru ca oamenilor mari le plac lucrurile complicate, daca le dai ce vor te lasa in pace si nu te mai intreaba nimic.
Si atunci putem sta de vorba, linistiti, noi doi.

Stiu ca ti-a placut, atunci, in desert. Altfel n-ai fi scris: "Mi-a plăcut întotdeauna deşertul. Stai pe o dună de nisip. Nu vezi nimic. Nu auzi nimic. Şi totuşi ceva străluceşte în această linişte".
Si mie mi-a placut in desert. Numai ca apusul de soare ma contraria. Nu era un apus ca toate apusurile, doar stii ca ma pricep, pe mica mea planeta doar trag scaunul si vad cate apusuri vreau. In desert, soarele dispare dintr-o data. L-am surprins... nu stiam ce sa fac cu fotografia. Acum stiu, totul se intampla cu un scop. Am facut fotografia ca sa am ce sa-ti ofer cand implinesti 110 ani. Antoine, de ce spun unii: "totul e în deșert"?

O sa-ti spun ceva, doar ma stii, sunt bagacios si intotdeauna am de facut observatii, si, de cand nu ne-am mai intalnit am devenit si cam sucit si cam prea sfatos - ramane intre noi. Ce voiam sa-ti spun? A, da: ce data de nastere rotunda ai, 29 iunie 1900! Si ce pompos suna numele tau: Antoine-Jean-Baptiste-Marie-Roger Foscolombe viconte de Saint-Exupéry.
Dragul meu viconte, esti rege, stiai? Regele sublimului.

Antoine, imi raspunzi la o intrebare? Una singura. Mai zbori?

Etichete: eveniment, alte texte, foto
Tags: Antoine-Jean-Baptiste-Marie-Roger Foscolombe viconte de Saint-Exupéry, Antoine de Saint-Exupéry, regele sublimului, desert, apus de soare

Talent si netalent

Nu stiu daca am talent la a economisi, mai degraba inclin sa cred ca nu, dar incerc sa ma comport civilizat, sa nu fac risipa inutila. De-o pilda, la dus, inchid apa pana ma sapunesc (am invatat asta intr-o scurta calatorie in Austria - si asa prelungesc dusurile cu mult mai mult decat e nevoie, neputandu-mi refuza aceasta placere). Nu las sa curga apa inutil nici in timp ce imi perii dintii sau pana clatesc chiuveta atunci cand o curat cu cream cleaner.

De cand cu criza si politicienii netalentati am un motiv in plus sa economisesc, cred ca majoritatea dintre noi il are. Spun "politicieni netalentati" dar ar trebui sa precizez ce fel de netalent, caci, la facut avere pentru ei, se pricep al naibii de bine. Chiar ma intreb: fiind asa de talentati la a se imbogati, nu le-o fi greu sa faca tara tot mai saraca?

Etichete: alte texte, protest
Tags: talent, netalent, risipa, economie, dus, politicieni, cream cleaner, apa, chiuveta, criza, motiv, avere, tara saraca

Pentru sinistrati, pe cont propriu

Incep saptamana cu un regret, nu pot povesti ce am facut, mai precis ce n-am facut, incerc sa nu imi mai amintesc, sa ma vindec.

Am facut si un lucru bun, am luat legatura cu cineva din zona sinistrata, am aflat ce-i acolo si am facut un colet cu haine care va ajunge prin posta la persoana respectiva care il va da mai departe unde e nevoie. E o picatura intr-un ocean fata de ceea ce e necesar sinistratilor, faceti la fel, luati legatura cu cunostintele voastre din zonele afectate de inundatii, ajutati-i pe oamenii aceia cu ce puteti, toti avem lucruri prea multe pe care le tinem degeaba si de care altii poate ca au nevoie. E mare durere si jale in tara, luati-o pe cont propriu, se poate trimite si asa.
Eticheta: Alte texte,

Orasul PA - etapa 16

Tema: Bal mascat
Gazda etapei: Cristian
Multumesc gazdei, arbitrilor care mi-au citit textul si in special celor 4 arbitri care m-au votat (deci m-au inteles!)

Bal mascat in pielea goala (protest impotriva imitatorilor)

Orasul PA n-are gara ca orice oras. Trenurile nu opresc, ori le prinzi din mers ori le scapi. Eu am scapat cateva. Astazi trebuie sa prind trenul ca sa ajung la balul mascat din Orasul PA. Am pofta sa ma imbrac in crocodil. O sa tin secret, nu mi-ar placea sa mai fie un crocodil pe acolo! Sunt unii care iti fura ideea dupa care se mira: „O, si tu, tot crocodil?”. Cum adica „si tu”, cand tu m-ai imitat pe mine? Nu mai am chef sa fiu crocodil. Mi-a venit alta idee. Nu mai imbrac nimic. Acum sa te vad!

Eticheta: PA-uri, Link-uri, protest

Circ pe mamaliga

Proaspat iesit din temnitele patriei unde a fost tarat tam-nesam sub invinuirea de santaj, Dan Diaconescu, supranumit soricelul nazdravan sau micul mogul, anunta intrarea in politica.
Daca va face un partid, omul care ne-a obisnuit sa faca totul singur, are pe cineva in spate - asa cred; mai cred ca totul a fost pus la cale inca de la mutarea din garsoniera in sediul cel nou, mai spatios si desigur foarte costisitor.
Sunt partide care si-au jucat cartile, poporul e satul de politicieni si "performantele" lor, si, cum omul-televiziune are o popularitate deloc neglijabila ar putea fi o solutie pentru un joc nou. Dar ceva imi spune ca pe D.D. nu il intereseaza politica ci televiziunea si ar face orice ca sa faca rating. Si va face. OTV va oferi poporului circ iar poporul va manca circ pe mamaliga - ca de paine nu va mai avea bani.
Eticheta: alte texte
Tags: Dan Diaconescu, politica, popor, OTV, circ, mamaliga, paine, mogul, soricel, partid, televiziune, tam-nisam

Numai prostii scriu astia in ziare!

Etichete: jucarele, foto

Scurta da' profunda

"Nimic din ce e omenesc nu mi-e strain" - a zis cineva si eu am reprodus (aproximativ) caci asta ma zgandare la ora asta. Dar mai mult ma zgandare sa rastorn citatul...ia sa vedem:
"Nimic din ce mi-e strain nu-i omenesc". Merge, fire-as sa fiu!
Eticheta: scurte da' profunde

Pe-aci ti-e drumul!

Pe-aci ti-e drumul, auzi chiar langa urechea lui dreapta, neaparat dreapta. Pe unde, pe unde? - se arata interesat desi n-avea niciun chef si stimulent de a mai urma vreun drum. Statea asa, intr-o doara, la marginea unui drum laturalnic si privea pe o harta idioata si indoita pe care o purta intr-un fel de ham care ii inconjura trupul de la vest la est, si nu invers, precizare deosebit de importanta pentru a arata, ca, pentru eroul nostru, soarele mai intai apune si apoi rasare.

Eticheta: PA-uri, scurte

Nu stiu sa-mbatranesc

Dizarmoniile imi dau tarcoale, musca din cand in cand, aprig, odata cu timpul, care s-a saturat sa fie rabdator si da semne ca vrea sa fie mai mult decat il arata ceasul. Vrea sa-nsemne cum stie el. I-as da cu tifla dar nemernicul s-a obisnuit, l-as speria cu injuraturi dar nu stiu injuraturi care sa sperie. Nu stiu sa-mbatranesc si nu cred ca voi invata curand.

Sinistratii n-au ce manca si ce imbraca

A fost prapad, apele au daramat sau au luat cu totul casele oamenilor, autoritatile sunt depasite de situatie. Se vor face convoaie de ajutoare? De ce nu se mediatizeaza centrele unde putem dona lucruri pentru sinistrati? Ce facem, asteptam sau actionam? Cum?
Eticheta: scurte

Persoana tip buldozer

Cel putin o data, viata iti scoate in cale o persoana sigura pe ea, care calca apasat si nesimtit, asemenea "doamnelor" pe care le-am fotografiat pe o sosea oarecare din patrie, in timp ce asteptam sa se dea la o parte - ele mergand senine pe mijlocul drumului. De-ar fi numai calcatura! Buba e la personalitate. Persoana tip buldozer n-are indoieli, stari contradictorii, sperante, vise, mirari, idealuri, nici macar curiozitate. Crede ca le stie pe toate. Se simte minunat in pielea ei, nu stie, nu vrea sa stie ca in afara ei mai exista ceva. Daca i-ai cere sa-si aleaga un alter-ego, i-ar fi imposibil, asa cum imposibil ii e sa foloseasca pronumele personal la alta forma decat persoana intaia singular. Daca-ti iese in cale persoana buldozer, ocoleste-o, nu de alta, dar, siguranta nesimtirii ei te poate face sa crezi ca esti labil psihic.


Etichete: alte texte, foto
Tags: siguranta nesimtirii, buldozer, calcatura, personalitate, indoieli, sperante, vise, mirari, idealuri, curiozitate, labil psihic.

Cladiri din Bucuresti

Nu credeam ca Bucurestiul imi va fi drag, dar, iata, minunea s-a petrecut gratie farmecului cladirilor vechi pe care nu ma mai satur sa le privesc. Unele fatade zambesc improspatate





Mie imi plac cel mai mult cele pe care e prezenta patina timpului, poate ar trebui inventata o zugraveala speciala care sa o pastreze cumva...

Cladirea Marmorosch Bank - superba!



Pasajul Victoria

Auz de lup

Citesc si nu inteleg nimic. Incerc sa ma concentrez dar e imposibil. Soferul asculta radioul care prinde unde inconsecvent si pocneste cuvintele cand mai tare, cand mai incet. Imi pun mainile pe urechi si reiau. Tot mai aud radioul si nu doar radioul, toate zgomotele pamantului se urca pe mine! Sunt ca un lup care aude tot in padurea lui. Nu sunt in stare sa inaintez cu lectura. Nesuferitul auz de lup trage de mine in toate partile. Aha, de-aia nu citesc lupii!
Ma binedispune constatarea suficient cat sa ridic ochii din carte si sa caut ceva dincolo de geam reprimandu-mi un zambet. Camp, flori de camp, iarba. Imaginile se deruleaza cu viteza ca proiectate pe un ecran urias. Prin ochi intra tot felul de detalii care imi infig in minte franturi de ganduri, pana cand, devenite amorfe, pot fi inlocuite cu usurinta de o secventa bine conturata: episodul de surzenie. Cu ceva timp in urma o raceala puternica mi-a atacat auzul. Tin minte ca in loc sa ma ingrijorez ca nu mai aud, ma bucuram strengareste de linistea care se facuse dintr-o data.
Soferul a schimbat postul si acordurile unei melodii frumoase acopera totul. Ascult cu incantare. Ce bine ca lipsa de auz n-a tinut mult!

Catedrala din Orasul PA

Orasul PA-etapa 15, tema: "Catedrala"
Gazda editiei: Dan
Nota speciala: tin sa-i multumesc gazdei acestei editii pentru mesaje, exactitate, elocventa.
Ii acord titlul de "cea mai profesionista Gazda din Orasul PA".


Tu stii
Imi dai tot, nu-mi ceri nimic. Iti ridic catedrala, departe de sutane, intr-un suflet inghesuit in muritor drept sau stramb, tu stii. Ma primesti la tine, cand mi-e rau, cand mi-e bine, tu stii. Unii imi arata casa ta dar eu stiu ca ea e pretutindeni. Calc si pragurile asa-ziselor tale case. Dupa ce vin eu, vii si tu. De cele mai multe ori ai chipul bunicului. Stiu alte limbi ce-i acela alean sau dor? Si, cati stiu a se lasa in afara lor si a veni, rar a veni, dezgoliti de naravuri, imbolduri, dorinte?
Eticheta: PA-uri
(Text expediat in orasul PA in 14 iunie, ora 15.03)

Dușman

Scriam ceva despre un aliment dusman. M-am oprit cum fac ori de cate ori mintea mea, pusa pe sotii, ce-i drept, descopera cate ceva care trebuie numaidecat consemnat in blog ca sa nu fie privata omenirea de definitii geniale. So:
Dusman = un englez care face dus.
Eticheta: scurte da' profunde

Fragilitate

Nu prea stii ce sa faci in dimineata asta. Intinzi o mana, rasfiri degetele si o privesti: mana alba, angelica, cu degete lungi si fine. Te uiti in larg si vezi puzderie de ambarcatiuni.
"Ia sa scufund eu niste corabii!"
Apesi putin cu toate cele cinci degete pe varful a cinci catarge. Docile, corabiile incep sa ia apa. Daca n-ai fi marinimos le-ai lasa sa ajunga pe fundul oceanului. Dar nu poti sa le lasi sa se scufunde, asa, fara motive serioase. Asa ca le lasi in plata Domnului - adica a Ta. Corabiile se ridica usor si pleaca mai departe, in larg, fluturandu-si cu mandrie stindardele.
Etichete: alte texte, scurte

Trafic cu sinceritate

Ti-a pus sufletul in palma si ti-a intins-o. Nu ca sa-i ciugulesti din ea ci ca sa-i dai un deget. Ti-e frica, cui i-ai mai dat, ti-a luat toata mana. Ceea ce a fost foarte grav pentru tine care te speli pe maini de toate. Cu o mana ti-e greu sa faci chiar si asta.
„Ia ce-ti ofer si nu-mi da nimic in schimb” - spune. Asa e bine? Masori, cantaresti. Inca te uiti intr-o dunga la palma intinsa in timp ce sufletul din palma s-a chircit cu genunchii la gura si a adormit in pozitia lui favorita.
Eticheta: PA-uri

T e r o r i s m

nimic mai simplu si nimic mai complicat
un sir de fapte arse impinse spre pacat
stiute, nestiute, spuse ori nerostite,
trecute-ntr-un sir lung de pandite ispite
nimic mai simplu si nimic mai greu
armura sa o-mpodobesc cu flori mereu
arunc in aer totul si o pornesc pe drum
sa fie doar tacere si pe deasupra fum.
Eticheta: poezii

Si copacii se frang, nu-i asa?

O luam mereu de la capat, firesc, fara sa ni se para ca facem vreun lucru mare. O vreme o facem cu dexteritatea cu care un prestidigitator scoate iepurii din palarie. Hocus-pocus, un iepure! Unul? Da' de unde! Hocus-pocus! Inca unul! Si inca unul!...
O luam de la capat cu nonsalanta de nenumarate ori. Intr-o zi suntem KO. Incepe numaratoarea: 1, 2...la 3 sarim in picioare, si, ce facem? Ce stim cel mai bine: o luam de la capat. Dupa o vreme ne vine mai greu, dar, vrem. Si putem din nou. Apoi se intampla ca vointa se toceste si energia ne cam paraseste. Ne frangem?
Eticheta: scurte

Orasul PA - etapa 14 (fierbinte!)

Tema: Caldura Mare
Gazda etapei: Lady A.
Am primit 11 puncte de la 7 arbitri...WOW!
Calin zice ca am castigat etapa.


Caldura deşertului
Caldura din oras te strange de gat pana iti iese limba de-un cot. M-as muta la pol dar ceea ce nu cunosc ma sperie. Ma gandesc la tine, Ramses II. Ne-am intalnit la Luxor, in februarie. Afara erau 40 de grade, nepoluate, suportabile. Cand te-am vazut prima data m-au fascinat buzele tale senzuale. Nu puteam sa-mi desprind privirea de pe ele. Caldura de afara era suportabila. Cea dinauntru, nu. Ti-am atins picioarele. Numai acolo ajungeam, imensule. De ce se spune ca piatra-i rece? Deşertul s-a deşertat in mine.
Eticheta: PA-uri

Parlamghinarii

Ca sa le vezi fetele adevarate trebuie sa-i privesti cand sunt obositi si isi pierd controlul. Azi noapte s-a transmis la tv direct de la Parlament pana spre ziua. Jovialitatea si autocontrolul disparusera la cei mai multi din parlamentari. Am vazut unul care s-a scarpinat putin in nas, apoi in ureche si dupa aceea a bagat foarte firesc mana in gura. Altul era deja cu mana in gura, isi musca o unghie. Era evident ca sunt plictisiti, obositi, ca putin le mai pasa, fie ce-o fi numai capul pe perna sa-l puna. Greu la deal cu boii mici! Cineva se uita peste umarul meu si ma contrazice. Zice ca-s mari. Mici sau mari, mi-au lasat un gust amar. Zici ca am baut ceai de anghinare. Ce-or face azi cu motiunea nu stiu. Stiu numai ca oamenii nu sunt la lucru, sunt la manifestatie. Si pe pensionari ii bate soarele in cap in timp ce protesteaza. Cred ca nu le mai pasa. Oricum sansele de supravietuire li s-au imputinat.
Etichete: scurte

Orasul PA - etapa 13 (de cosmar)

Tema: Strada Ulmilor, gazda etapei: Ioana.
Dupa esecul din etapa trecuta, am cumparat arbitrii. Cu link-uri. Am primit 9 puncte si mai mult decat numarul lor ma bucura ca au venit de la 5 arbitri. Poate chiar le-a placut PA-ul meu:

Fiecare cu cosmarul lui
Locuiesc intr-un apartament dintr-un imobil situat pe strada Ulmilor, peste drum de faleza, chiar langa parcul din Orasul Electric, marginit de macadam intr-o parte si de cimitir in alta. Am plecat de pe scena tarziu, altfel as fi mers la o pizza la Citty Mall. Cand am ajuns in statia de langa semafor tocmai venise autobuzul. Nu puteam sa-l ratez, pana venea altul mi-as fi mutat mult si bine greutatea de pe un toc pe altul. Ce sa-i faci, avem si noi, femeile, un cosmar. Eu am doua. Celalalt ma asteapta in scara blocului.
Etichete: PA-uri, link-uri

Cica...delfin!

Nu ma omor dupa decoruri de genul acesta. Au ceva nefiresc, la fel ca animalele sau pasarile impaiate. Unii le considera frumoase. Eu consider ca sunt exagerari.

Cica...delfin. Delfin verde. Cam ghebos. Si cu coada de sobolan. Ma rog, delfinul ca delfinul ...dar ladoaiele? S-a umplut Bucurestiul de ladoaie. Ca plantele s-au cam uscat.

Eticheta: scurte

Piramiduta

Eticheta: foto

Bradul cu mantie

Nici un brad nu seamana cu celalalt. Dar cand l-am vazut pe cel din mijloc am ramas mult timp imbracandu-l in priviri admirative. Purta pe umeri o mantie. Era impunator si mladiu in acelasi timp. Nu stiu cat din farmecul lui poate fi comunicat de fotografie...eu m-am indragostit imediat, parca-l vad si acum.



Eticheta: foto, alte texte

Calup

-Samburel, stii tu ce-i acela "calup"?
Samburel stia chiar si cand nu stia. Gasea el o explicatie. Dupa ce s-a gandit putin mi-a raspuns:
-Sciu!
-Ce-i?
- E asaa, cand ti-e o foame ca lup.

Orasul PA - etapa a zecea, tema: Parcul

Nedumerire

Pe locul unde se juca de obicei cu mingea, gasi, in loc de iarba, o platforma cimentata. „Nu-i nimic, stiu alt loc!”, gandi Georgel si porni sarind intr-un picior spre locul stiut. Acolo, surpriza: aparuse peste noapte o pizzerie. Iar langa pizzerie, o mare parte din parc era imprejmuita cu niste panouri. Dincolo de panouri incepeau terasele cu mici si bere. Georgel se opri nedumerit invaluit in fumul unui gratar pe care sfaraiau niste mici. Cred ca se gandea sa abandoneze mingea si sa se apuce de baut bere.

Eticheta: PA-uri
Nota: Acesta este PA-ul meu pe care am obtinut zero puncte - "gazda" a omis sa-l publice, i-am spus si l-a publicat ulterior, poate nici n-a fost citit.

Liniste, vorbesc cartile! - Bookfest 2010

Azi la 11.00 se va deschide Bookfest care se va incheia in 13 iunie.
Zilnic, intre orele 10.00 si 20.00 se va desfasura campania de strangere de semnaturi pe apelul: "Liniste, vorbesc cartile!" - actiune de promovare a cartilor si lecturii.

Alta actiune: strangere de carti. Puteti dona carti la "Cosul Salonului" pentru comunitatile de romani din strainatate si pentru centrele de copii orfani. Actiunea e organizata de Biblioteca "Ion Creanga" si de Asociatia Philos din Universitatea Bucuresti - Facultatea de Filozofie.

Eticheta: Eveniment

Inainte de zbor

Eticheta: foto

Condamnare (I)

Condamnata la visare, cu capul in cate-un nor,
Nu e loc de indoiala, negresit maine-am sa zbor
Condamnata-n veci la stele ori la lunecoasa luna
Sfidand soarele prin gene il port vesnic pe retina (*)

Ma intrec la zbor cu vulturi peste crestele semete,
La rasarit sau la sud, soarelui ii dau binete.
Indraznesc sa trec prin timpuri,
Duc cu mine-un dor si-un gand
Sobozesc valuri de visuri
Intre ceruri si pamant.

(*) Cand eram mica ma uitam in soare, voiam sa fiu mai tare ca el!

Mult timp am crezut ca pentru mine nu exista imposibil. Mi se parea ca pot orice, orice!
Visam enorm si mi-era tare bine, parca aveam aripi.
Am avut aripi mult timp.
Am scris poezia in perioada "cu aripi".
Exista pictura naiva, exista si "poezie naiva"?

Eticheta: poezii
Taguri: visuri, stele, luna

Paunul