Computerul - un drog periculos

Desenul lui Draw, o desenatoare excelenta, spune mult.
E aici.

PA la tema: Unde dai si unde crapa

Romantism

In linistea noptii de dupa o zi fierbinte de vara se auzeau doar greierii sfaraind ca pe o plita incinsa. El si ea, asezatii unul lang altul, sprijina bolta instelata cu pupilele dilatate de intuneric. El ii povesteste despre planete si constelatii. Ea il asculta, impresionata.
- Uite, iubito, stelele sclipesc doar pentru noi. Acolo, vezi? E carul mare si dincolo carul mic. Mi-ar placea sa ne plimbam impreuna pe calea lactee.
- Si mie, iubitule! Ar fi asa minunat... mai ales cu masina! Fiindca veni vorba, ce masina ai?

Traseul painii

- Crapelnita! zise si arunca pe masa o paine mare si rotunda cu un miros atat de imbietor incat privirile celor cinci copii se lipira instantaneu de ea. Nu pentru mult timp. Reprimandu-si pofta, privirile tuturor se mutara ca la un semnal spre un colt al incaperii, unde, pe un fotoliu cu marginile rupte motaia cu capul in piept un batran. Ritualul mesei impunea ca "al batran" sa imparta bucatele si abia apoi sa se apuce de mancat. Un bot de fetita cu ochii ce pareau mai mari din cauza fetei slabe se duse pana la el si incepu sa-l traga de maneca stinghera ca o zi de duminica. Mosul nu simtea nimic de parca isi incheiase socotelile cu lumea.
Salvarea nu intarzie sa apara odata cu vorbele aducatorului painii:
-Luati si crapati, ce va uitati ca mortu' la lumanare? Si lua el insusi o bucata si infuleca caznindu-se sa-si aminteasca de unde spunea frate-sau , fantanarul, ca a capatat-o. Fantanarul, om bun, si fara copii, i-o daduse lui.

Nota: acestea sunt textele mele pentru concursul de PAverbe, etapa cu tema "Unde dai si unde crapa"
Tags: PAverbe, crapa, sfaraind, pupilele, crapelnita, stinghera, aducatorul, fantanarul, capatat-o
Etichete: PA-uri, Alte texte

PA la tema: "Mâta blanda zgarie rau!"

PA-ul meu pentru aceasta etapa se numeste "Avertisment"

Pe ecran, o premiera. O poveste duioasa de dragoste. Lacrimogena.
In sala oamenii respira toti in acelasi timp - cand respira.
The end...ecranul aproape se intuneca, oamenii dau sa se ridice de pe fotolii cand... ecranul se lumineaza din nou. Apare o pisica frumoasa cu o privire blanda si dragastoasa. Si un text: "Mâta blanda zgarie rau!". Spectatorii sunt nedumeriti. Nu-nteleg ce cauta mâta pe ecran. Autorul scenariului are pe fata un zambet trist. El stie.

Etichete: Alte texte, PA-uri
Tags: Avertisment, ecran, premiera, lacrimogena, the end, mâta, zgarie

Am fost jefuiiiiit!

Foto si text de: LepetitPrince

Sunt suparat. Foarte suparat.
Mi-a disparut osul preferat.
Am fost prost si nu l-am mancat.
L-am ascuns; l-am pus la pastrat.
Sufar. Am fost furat!


Tags: Osul preferat, am fost furat, am fost jefuiiiiit!

Eticheta: jucarele

Poezii-jucarii - autor: LePetitPrince

Orar

ora 8.00 - check-in
Asteapta, acum vin!
ora 10 - zbor
Ah, cat imi e de dor!
Ora 22.00 sosire!
Aici sunt, iubire!

Mata speriata

Umbla cu mâta-n sac
fara sa recunoasca.
L-au prins si l-au somat
din drum sa se opreasca.
- Ce ai domnule-n sac?
- In sac am doar spanac!
- Spanacul face miau?
-Eu n-aud nici un miau
Si nu vreau sa mai stau.
Pierd timpul de prisos!
- Aseaza sacul jos!
Ce sa faca " saracu"
Cu grija lasa sacu'
sa nu strice "spanacu".
Unul, mai nevricos, sacul a rasturnat
Mâta-n aer saltata cam rau s-a speriat
Si dintr-o saritura, pe nas l-a zgariat.
Caci:
Blanda este pisica si tine la stapin
Dar cand e speriata nervii nu o mai tin!

Samburel
( pe aceasta am scris-o mai demult)
Obraji bucalati,
Ochisori mirati,
Gurita cascata,
Fiinta preacurata.
Intrebari pe buze:
"-Ce-s acelea Muze?
Un fel de meduze?"
"-Da' aceia zimti?"
"-Nu-i bine sa minti?"
"- De ce melcul doarme?
Fiindca are coarne?"
"Cand ma fac eu mare?
Cand ajung la soare?"

Eticheta: jucarele

Barbatie inaripata

De educatia spartana aflasem cu infrigurare in vremea copilariei (regulile privind ordinea si disciplina pe care trebuia sa le respect erau floare la ureche). Mai tarziu am aflat de Batalia de la Termopile si de eroul ei, Leonidas. M-am aflat pentru cateva minute pe locul legendarei batalii unde spartanii condusi de Leonidas au tinut piept numeroasei armate persane impresionand lumea antica si moderna cu vitejia lor. Posteritatea a dedicat faptelor petrecute in anul 480 i.e. n. un monument.





In apropiere se afla un alt monument, inchinat barbatiei. Se spune ca la cererea persilor de a preda armele Leonidas ar fi raspuns cu o replica devenita celebra: "Veniti si luati-le!".
Unii spun ca in loc de arme le-ar fi oferit altceva iar monumentul are legatura cu ce le-a oferit...e o legenda neoficiala, poate o scorneala pentru a starni interes celor insensibili la istorie.



Photos by LePetitPrince

Tags: Leonidas, Termopile, monument

Arat eu a pisica care zgaraie rau?

Cica PISICA BLANDA ZGARAIE RAU...(s-au facut si concursuri pe tema asta!)
Dar nu este deloc adevaaaat! Arat eu a pisica care zgaraie rau?
Eticheta: jucarele

Urma

La un moment dat am facut aceasta fotografie. Poate imi placea cum se strecoara soarele pe langa draperie.
Acum vreau s-o daruiesc, cu mare drag, unui cuplu frumos: Cris si Geanina.
Umpleti paharele cu bucuria revederii si goliti-le in linistea unei seri de toamna blanda.
Apoi... stiti voi mai bine ce aveti de facut!

Etapa "imbatatoare" a concursului de PA-uri

Iata si PA-urile cu care am concurat la tema cu berea dupa vin sau... invers, nu mai stiu, stie Calin:

Nepotrivire
El: ajuns la maturitate, se transforma dintr-un tinerel sprintar si dulce intr-un adult viguros dar cam acru de felul lui.
Ea: blonda, uneori bruna, subtirica, avea un "ce" al ei, numai ai ei: un miros amarui.
Nu mergeau impreuna. Nu se potriveau.

Chefliu
Petrecaretii au o zicere: vinul dupa bere e placere, berea dupa vin e un chin.
Asadar, vinul, care auzise zicerea si tinea la Chefliu, caci Chefliu era cel care il aprecia in mod deosebit, astepta resemnat sa-i vina randul, dupa bere. Si ii venea intotdeauna. Chefliu tinea la bautura.

Betivul
Ii da cu bere, ii da cu vin
Ca sa dispara orisice chin.
Ii da cu vin apoi cu bere
Cautatorul de placere.
Vin dupa vin, vin dupa bere
Bere dupa bere, bere dupa vin,
Ca e placere, ca e doar chin
La el nu conteaza,
Nu ii cauzeaza.

Etichete: PA-uri, Alte texte

Unui betiv - epigrama

Bautura il atrage
Din ea nu lasa nici strop
Daca vine si-un potop
El tot la masea ii trage.

Politete sau ipocrizie?

Pe neasteptate de sub o masina iesi un catelandru negru-negru. Cine stie ce i se nazarise ca deodata se puse pe latrat si alergand taie calea coanei Filofteia. „Negru ca dreacu!” zise, facandu-si trei cruci mari si pleca mai departe spre statia de tramvai.
In statie o intalni pe fosta ei vecina, Aglae. Se pusera pe sporovait; Aglae, neatenta la convorbire, parea preocupata de ceva. Se tot uita in jur. Deodata chipul i se lumina. Patrupedul ei iubit aparu si se cuibari la picioarele ei. Era chiar cainele cel negru care o speriase pe Filofteia.
Aglae il ridica in brate si incepu sa-l dezmierde. Filofteia isi compuse un zambet afectuos si mangaie si ea blanita cea neagra, in timp ce, cu glasul plin de dulceata, spuse: „Ce cutu frumooooos!"

Eticheta: PA-uri
Tags: politete, ipocrizie, neasteptate, catelandru, nazarise, latrat, Filofteia, dreacu, Aglae, sporovait, patrupedul, compuse, mangaie, cutu

Inginerii artisti

Autor: LePetitPrince

Ca sa faci 2 km de astfel de punte - cel mai lung pod suspendat cu cabluri din lume- nu stiu daca trebuie sa fii urmasul lui Heracle dar in mod sigur trebuie sa ai o minte sclipitoare. Si simt artistic. Podul e monumental si inginerii greci merita felicitari.

Jucausii

Autor: LePetitPrince

Tare-s jucausi nourasii...aici sunt pe cale sa ia forma podului...( Rion-Antirion care leaga Peloponezul de continent)

Culoarea

Nourasul plutea pe deasupra pamantului aproape copiind forma continentelor. Pamantul se umfla in pene: isi vedea imaginea proiectata pe cer. Dar nourasului ii placea mai mult culoarea marii: semana cu a cerului. Si s-a umplut de culoarea ei. Pamantul s-a revoltat ca nourasul nu e maro-brun ca el ci albastru ca marea. S-a incruntat si i-a spus nourasului: ori iti schimbi culoarea acum, pe data, ori...dispari de deasupra mea!
"Raiul e in cer si iadul in adancul pamantului" spuse nourasul si disparu contopindu-se cu cerul.

Eticheta: PA-uri
Tags: nourasul, copiind, forma, umfla, pene, umplut, culoarea, revoltat, raiul, cer, iadul, contopindu-se

Etapa cu tema: nu tot ce zboara se mananca

Nota: am scris textele de mai jos pentru concursul de PAverbe etapa cu tema "nu tot ce zboara se mananca"

Maestru si discipol

- Nea Brutule, 'mneata stii cum vine vorba ca nu tot ce zboara se mananca?
- Ia fii atent la mine! zise cel intrebat. Si incepu cu emfaza:
- Rata zboara?
- Zboara!
- Se mananca?
- Se mananca!
- Gasca zboara?
- Zboara!
- Se mananca?
- Se mananca!
- Avionul zboara?
- Zboara! raspunse si chipul i se lumina ...Va sa zica avionul zboara da' nu se mananca!
O fi nea Brutu baiat destept dar nici el nu e prost de vreme ce pricepuse asa de repede.

Sarbatoare populara
(PAPamflet)

Dupa obiceiul de acum cunoscut de a se atarna de gatul poporului, se infiinta la serbarea anuala a Soriciul. Erau adunati acolo multi oameni dornici de a fi unii cu altii sau de a-si ostoi setea cu o cana de must dulce oprit din fermentat numa' bun de baut rece dupa o bucata zdravana de sorici proaspat si sarat.
Impartind zambete si strangand maini in dreapta si-n stanga raspundea fiecaruia dupa caz: prieteneste sau ripostand inspirat cu cea mai potrivita replica (de istet e istet). Incerca din rasputeri sa-si transmita mesajul: sunt cu voi, sunt simpatic, inteligent si fermecator si trebuie sa ma votati.
La despartire le spuse: "Sa traiti bine!" apasat si raspicat de parca cei prezenti n-ar fi vrut. Apoi arunca o privire generala, ca de vultur, altfel de un albastru frumos.
Acum, la drept vorbind, nu prea conta ce spune si ce face; gloata stia deja ca nu tot ce zboara se mananca.

Etichete: Alte texte, PA-uri

Eu, Gâgă...sau emanatii din putul gandirii

Femeile nesuferite sunt mai nesuferite decat barbatii nesuferiti. Punct.

M-am surprins gandind astfel cand am vazut o tipa de vreo 40-50 de ani infipta in niste pantaloni trei sferturi, de fapt erau niste pantaloni lungi care-i ramasesera mici, tunsa scurt, cu o figura acra de bestie mirata...
Poate era o femeie cumsecade dar atunci cand am vazut-o m-am intrebat: oare a fost vreodata femeie? As fi desenat-o daca as fi avut talent la desen... asa ca Draw

Eticheta: Alte texte

Inca doua

Ieri mi-am petrecut ziua cu ardelenii mei cei mai dragi.
Era cam frig si cum am stat mai mult prin curte mi-am varat mainile in buzunare. Odata cu acest gest, de un firesc absolut, mi-am amintit niste vorbe impinse de scurgerea timpului prin cine stie ce ungher de memorie: "No, ui la ei cum stau cu manurile in jep cand ii atata de lucru!"

Si tot ieri, cand cineva isi arata cureaua pe care abia si-o cumparase, m-am trezit ca-i spun: "Esti falos ca ai bracinar nou!"

Pe "falos" il aveam deja in lista dar "bracinar" nu aveam si tare m-am bucurat ca am mai facut rost de-un cuvant. Nimeni nu stia de ce am exclamat cu bucurie: bracinar! Dupa care am disparut repede cautand ceva de scris ca sa am siguranta ca atunci cand ajung acasa il trec in lista.
Cred ca daca as sta o vreme in satul bunicilor as regasi multe din cuvintele ramase in casa lor. Chiar daca casa are acum termopane si peste drum e un "market".

Camuflaj

Pseudonimul nu inseamna ca iti pierzi identitatea. Dimpotriva, e un bun camuflaj care iti permite pastrarea identitatii nedorind sa te adaptezi cerintelor lumii exterioare. Lumea exterioara nu prea viseaza. Lumea exterioara te crede slab(a) daca faci versuri. Lumea exterioara va spune ca esti vulnerabil(a) si va actiona fata de tine in consecinta daca ii spui ca ai pastrat copilul din tine.
Pseudonimul meu e o declaratie: am un personaj favorit, Le Petit Prince, eroul lui Antoine de Saint-Exupery.

Retina

Nota: se intampla un concurs de proza arhiscurta, aici: http://calinhera.wordpress.com. Am intrat si eu ceva mai tarziu, cu textul de mai jos. Textele se trimit pe adresa de mail ticoros@yahoo.com si apoi sunt publicate pe blogul lui Calin. Succes la semanat PA-uri!

Retina
Am scris acest text pentru concursul de PAverbe, etapa cu tema "ochii care nu se vad se uita".

Nu mancase nimic toata ziua. Ii era foame, atat de foame incat mintea ii coboara in stomac. Ducea tacamul la gura automat. Era franta de oboseala. Isi tinea cu greutate pleoapele deschise. La intervale tot mai dese ii cadeau grele peste ochi si se ridicau tot mai incet. El o privea dar nu-i vedea decat cuta dintre sprancene. Nu o uratea defel, ba dimpotriva. De multe ori, peste zi, departe de el, ii venea in minte o intrebare: daca el va cauta intr-o zi in alti ochi? Doar ochii care nu se vad...nu-si termina gandul de parca daca l-ar fi dus la capat s-ar fi putut adeveri.
Ce nu stia ea era ca el, de cate ori voia s-o vada, se uita in oglinda.
Ochii lui aveau intipariti pe retina imaginea ei.

Etichete: PA-uri, Alte texte
Tags: PAverbe, retina, foame, mintea, stomac, tacam, gura, automat, franta, oboseala, greutate, pleoape, intervale, cuta, sprancene, uratea, defel, dimpotriva, capat, adeveri, oglinda

Suflet pasare

Autor foto si text:LePetitPrince

Prea des adun in ochi lumina, zambet soare,
Prea des simt greu cum ma strivesc petale,
Prea des doresc sa zbor, stiu ca nu-i greu
Incerc mereu, mereu, mereu.

Tags: suflet pasare, ochi lumina, petale, mereu
Etichete: Poezii, Foto

Iubirea de-o vara

Autor: LePetitPrince

Spunea un baiat unei fete frumoase intr-o vara:
"Frumoaso, iubirea de-o vara tine pan' la gara
sa nu crezi ca ne vom revedea!"
Asa spunea.
Dar nu s-a tinut de cuvant
Si,
Dupa multi ani impreuna
Ii spune surazand:
Iubirea de o vara, de-o toamna, de un an,
Frumoasa si nebuna ca o rapire pe un cal balan,
Iubirea care curge din primaveri in ierni
Este iubirea in care nu obosesti sa speri.

Eticheta: poezii
Tags: baiat, cuvant, ani, iubirea, vara, gara, cal, balan, toamna, an, froasa, nebuna, rapire

Contopire

El uscat si brun. Ea blonda si planturoasa. Lasandu-se usor pe spate si rasfirandu-si gratios bratele, abandonata in puterea lui. El aplecat cu totul asupra ei tandru si obraznic - pe alocuri.


Autor: LePetitPrince

Cum iti asterni n u asa dormi

Cica cum iti asterni asa dormi...aiurea!
Iti asezi frumos pernuta, cearceaful, plapumioara cea moale, te asezi in pozitia favorita, oftezi multumit ca ai ajuns in sfarsit in pat si cand sa inchizi ochii vine unu' si-ti trage cearceaful de sub tine si te impinge jos din pat urland ca sa zici mersi ca nu toarna si o galeata de apa rece pe tine.
Mersi!...Dobitocule!

Eticheta: PA-uri
Tags: pernuta, plapumioara, pat, cearceaful, galeata, mersi, dobitocule

Compromisul de a fi roman

Autor: LePetitPrince
Printre primele lucruri invatate la scoala a fost sa ne iubim tara. Ca ea e frumoasa si bogata, ca multi au ravnit la bogatiile ei, ca stramosii nostri cei viteji au aparat-o cu pretul vietii, ca-n patria nostra multe silve sunt.
Am crescut iubind-o, si, dupa exemplul stramosilor, ardeam de dorinta de a o apara si eu - chiar si cu pretul vietii. Numai ca pana sa ajung s-o apar a trebuit sa ma apar pe mine de ea. Sa-mi dezvolt rezistenta la agresiunile ei.
La apa infectata care-mi vine pe teava de la chiuveta.
La praful care-mi intra pe fereastra cand, culmea, doresc sa-mi aerisesc locuinta.
La gropile, noroiul, mizeria strazilor.
La scuipaturile, imbrancelile, mirosul din mijloacele de transport.
In casa ta depinde de tine sa traiesti. Odata ce iesi pe strada te conectezi fara drept de apel la modul cum inteleg ceilalti sa traiasca: cu bun simt sau fara.
Unii conationali si-au facut o Romanie numai a lor. Cu scoli, gradinite, banci, magazine, restaurante, terenuri de sport si piscine. Nu mai e nevoie sa se amestece cu cei multi. Te intrebi prostit cu ce sunt ei mai buni decat tine si–ti dai seama ca nu ai nici o sansa sa traiesti civilizat in tara ta. Daca vrei sa ramai in tara ta trebuie sa accepti compromis dupa compromis, sa inchizi ochii la tot ce nu-ti convine si sa mergi mai departe pe strazi desfundate printre gunoaie si caini vagabonzi. Si neaparat, sa te consideri european.

Chiar asa, zau!

Cititi ce scrie cu galben cu litere mici ( mariti poza dand click pe ea).
E genul de mesaj care prinde la grataristii uichendari.
Felicitari autorului!

Etichete: Alte texte, Mediu

Soldat ranit

Autor: LePetitPrince
Miroase a fum, miroase a foc
mi-e dor de foi de busuioc
miroase a chin - miros de vin
de-amare frunze de pelin
strang de un steag
murdar de alb
scos ud si rosu de la piept
scap si de ea casca cea grea
casca cu gaura de glont
glont ca un clont - clont de-otel
imi pleaca sufletul cu el
m-arunc pe jos fara folos
ma duc in jos.

Etichete: poezii
Tags: fum, foc, busuioc, pelin, alb, clont, otel, sufletul, casca, jos, folos, chin, dor

Filozoful

Era mare folozof la o firma mare. Muncea mult pe un salariu mic. Din cauza stresului sanatatea i s-a subrezit. Cum nu se observa nimic si cum activitatea firmei crestea l-au incarcat mai mult. Lucra in continuare mult si bine si il plateau ca pe prostii care munceau si ca pe desteptii care stateau degeaba si pe care ii invidia sincer. Si, cum invidia e otrava pentru suflet si trup si-a amintit intelepte vorbe din popor: decat un filozof mort mai bine un magar viu. Si i-a dat o copita sefului. Caci, vorba aceea: "Decat toata vara cioara, mai bine o zi soim".
Seful s-a razbunat. A inceput sa-l sicaneze pana ce filozofului i s-a facut lehamite. Si-a dat demisia de la firma cea mare si a devenit propriul sau stapan, zicand in sinea lui: "Decat sluga mare, mai bine stapan mic".
Acum e multumit. Vorba aceea: decat sa muncesti degeaba mai bine sa stai degeaba.

Tags: filozof, firma, salariu, prosti, destepti, degeaba, otrava, suflet, trup, vorbe din popor, magar, copita, cioara, soim, seful, lehamite, sluga, stapan

Dimineata

Viata de caine

Cainii vechilor celti erau omorati cand le mureau stapanii, ca sa-i vegheze mai departe, asa isi doreau ei, cainii, asa doreau si ei, stapanii.
La noi, cand isi pierd stapanii, cainii urla prelung.
Nu-i omoara nimeni.
Cui ii pasa de un caine?


Tags: caine, celti, stapanii, urla, prelung

Umbrelute

Azi cineva drag a aflat de blogul meu si mi-a daruit doua poze, ciufulitul si umbrelutele.
Meduzele, par "luate" de jos in sus.

Ciufulit ...la plaja

Indiscretii

Sunt anumite colturi care parca te roaga sa le pozezi. De multe ori imi bag nasul, cu tot cu aparat de fotografiat, dincolo de pervazul ferestrei (chiar daca gestul nu e prea frumos!)



Fereastra e a unei casute-cafenea din Corfu, cam din zona asta

Neputinta

Poet nebun
pe drum de fum
pe-altar de stele ma adun
Apar prea des
de neinteles
franturi de vers.

Poet nebun
fals dezmatat
in noaptea prinsa in pacat
Atarn de-un gand
dor muribund
in corp de plumb.


Tags: poet, nebun, drum, fum, vers, franturi, lumb, stele, dezmatat, pacat, muribund, neinteles

O zi perfecta

Poetica

Aparatul de fotografiat e prietenul meu cel mai bun, il iau peste tot cu mine.
Chiar si in "Republica Poetica"


Photo by LeP

Eticheta: foto

Nu-i slobod sa sudui !

O scena care se petrecea in fiecare seara la bunici: scoaterea afara a pisicii de sub soba din bucatarie, afara sau in "tarnat" - daca afara era un frig de sa nu dai mata afara din casa.
Buna(bunica) ma punea pe mine sa scot pisica si mosu(bunicu) ma privea tacut si bland cum faceam ture si bateam din palme strigand la pisica.
Numai ca, intr-o seara, dandu-mi mai multa osteneala, m-am trezit spunand : "A naibii pisica, nu vrea sa iasa!".
In secunda urmatoare m-am inrosit si as fi vrut sa intru in pamant de rusine. Facusem nefacuta! La bunici in casa nu se pronuntau cuvinte necurate. In zadar am vrut sa-mi mananc vorbele ca bunicul deja auzise. Cu aratatorul ridicat si cu chipul abatut mi-a spus cu glas apasat: "Nu-i slobod sa sudui!"

Parca mai era nevoie sa-mi spuna! Simt si azi rusinea de atunci si multe zile am fost cuminte-cuminte ca sa sterg imaginea de pacatosenia pamantului ce eram. De-ar fi stiut bunicul ce-mi putea pielea cand nu eram in casa lor...

Si iata cum amintirile mi-au adus inca doua cuvinte pentru lista cu cuvinte din casa bunicilor.
Cele doua cuvinte le-am adaugat in lista inca din ziua cand scena cu pisica mi-a aparut subit in minte si odata cu ea cuvintele bunicului.

P.S.
Azi am mai regasit un cuvant. Asistand la o discutie intre doi liceeni m-am trezit gandit: " Maaai, da' ocosi mai sunt copiii in ziua de azi!" exact asa cum spunea buna-mea cand nepotii se dovedeau priceputi la vorba sau fapta.

Zbateri

Ce mi-o fi venit mie sa pun numele blogului "Zbateri"?
In primul rand am vrut un cuvant care sa inceapa cu "Z". O hachita de-a mea.
In al doilea rand am vrut sa fie un singur cuvant. M-am gandit "din prima" la "zvacniri". Mi se parea ca reflecta cel mai bine esenta si intermitenta activitatii mele pe blog. Postez ce-mi da (zvacneste) prin cap. Numai ca m-am trezit batand in loc de "zvacniri", " zbateri".
Am lasat asa. La urma urmei, dincolo de zvacniri sunt niste zbateri.
Ca la fiecare.

Lacul lebedelor

Autor: LePetitPrince

Castel

Acest castel arata exact cum imi imaginam in copilarie ca trebuie sa fie castelele. Cand l-am vazut, l-am recunoscut imediat. Stiam eu ca exista!

Samburel

(Poezie dedicata lui Bobel)

Obraji bucalati,
Ochisori mirati,
Gurita cascata,
Fiinta preacurata.

Intrebari pe buze:
"-Ce-s acelea Muze?
Un fel de meduze?"
"-Da' aceia zimti?"
"-Nu-i bine sa minti?"
"- De ce melcul doarme?
Fiindca are coarne?"
"Cand ma fac eu mare?
Cand ajung la soare?"

Eticheta: poezii
Tags: samburel, obraji, bucalati, zimti, melcul, soare, buze, meduze, fel, ochisori mirati, fiinta, preacurata, intrebari

Jocul de-a moartea

Imi amintesc ca in copilarie ma jucam de-a eroul care moare. Faceam fapte de vitejie si de mare curaj dupa care trebuia neaparat sa capat o rana. Rana ma dobora dar nu de tot. Cu ultimele puteri mai faceam o vitejie apoi cadeam mai mult ca sigur cu sangele siroind...pe vremea aceea nu era ketchup! Copiii ceilalti trebuiau sa ma salveze dar nu puteau, desigur, asa ca muream eroic in admiratia generala.
La 30 de ani copilul din mine era intact.
Visam, pe langa altele, sa fac fapte eroice.
La revolutie era sa primesc un glont in fund.
Bine ca m-am prins ca nu e lupta mea si am zbughit-o la timp de pe-acolo.

Egeea lui Leo

Tocmai m-am intors de la Egeea de pe blogul lui Leo.
Leo, unde ai fost in vacanta? Dupa descriere, pana sa spui de Athena, de nasul coroiat si de limba localnicilor as fi zis ca esti la turci, intr-o zona neturistica.

Am sorbit din ochi textul lui Leo. Mi-a placut enorm. Spirit de observatie, talent de povestitor. Dupa ce am citit mi-am zis ca ar trebui sa renunt la bloguit. Ar trebui mai intai sa citesc ce scriu altii, sa citesc cat mai mult din ce scriu altii. Citesc prea putin, zilnic doar ce pune Calin, dau o raita pe la Pol, "noroc" ca el nu posteaza zilnic, trec pe la Chris - el e cel mai muncitor, (scrie mult, prea mult pentru mine)... la Draw sunt in elementul meu, desenele ei sunt un deliciu de care nu ma pot lipsi, chestia e ca pe zi ce trece realizez ca sunt atatea comori pe care nu le-am descoperit, aici, pe net, pe care eu pur si simplu nu am vrut sa il las sa patrunda prea adanc in viata mea. Ce paranteza mare!

Revin la Leo, recitesc si-mi vine iar sa intreb... unde esti? Zice Leo, "improvizatie de oras".... hm! Apoi spui de un satuc. Si vine si explicatia: " sunt un sobolan de oras"... aha, de aceea totul e"prea"; plus un pic de singuratate. In orice caz, vacanta ta la Egee a nascut un text cu care m-ai castigat de cititor. Cred ca pentru mult timp.

Fresca

Am vazut pe blogul lui Cris imagini incantatoare.
Isi insoteste fiecare postare cu o fotografie aleasa cu grija.
Daca iti place, Cris, foloseste-o si pe aceasta. Nu trebuie sa precizezi sursa, nu e luata de nicaieri, e a mea. De acum e a ta. Ti-o daruiesc cu drag.

Telega

Drumurile mele "sarate" de la sfarsit de saptamana s-au oprit pentru jumatate de zi la Telega. Spre deosebire de Sarata Monteoru aici e un lac natural care are farmecul lui (pe langa proprietati terapeutice). Lacul e adanc de cca 85 metri si ca sa iesi din el vesel si cu pielea albita de sare e musai sa te imprietenesti putin cu el ca sa intelegi cum trebuie sa faci sa nu te rastoarni cu picioarele in sus. Dupa ce ai prins spilul plutesti fara efort.

Cand am ajuns ploua zdravan. Nu am mai asteptat sa treaca ploaia, am trecut direct la balaceala apa fiind calduta. Apa lacului pare murdara din cauza sarii dar e mai pura decat cea limpede a unui strand orasenesc – concentratia mare de sare nu permite dezvoltarea microorganismelor.

Strandul are vestiare, plaja pe nisip si pe terase de lemn, un mic restaurant, cateva casute de lemn pentru cazare chiar in strand, dusuri, teren de sport.



E clar ca prea multe nu ai de facut acolo dar e un loc din tara pe care trebuie sa-l vezi ca sa stii ce-i cu el. In plus te poti relaxa la aer si la soare stand pluta pe lac, cu mainile sub cap si cu ochii pe sarea de pe margini sau, mai departe, pe dealurile inverzite care imbraca palnia pe fundul careia e lacul. Verdele e intrerupt din loc in loc de cate un acoperis al vreunei casute de vacanta. Pamantul amestecat cu sare si verdele dealurilor confera un pic de pitoresc.

Photos by LePetitPrince

Tags: Telega, strand, sare

Suflet mut

Acum mi-e rece tare si bate vant naprasnic
Gandul izbeste ritmic intr-o carcasa goala
Prea gol imi e si corpul dar nu pe dinafara
Ma prabusesc in mine, mi-e frica de nimic
Si nu mai spun la nimeni desi as vrea sa strig
Ma duc pana departe dar nu gasesc prea mult
Taceri de soapte sparte si grai de suflet mut.

Eticheta: poezii
Tags: rece, bate, vant, napraznic, gandul, ritmic, carcasa, goala, gol, corpul, dinafara, prabusesc, frica, nimic, strig, departe, taceri, soapte, sparte, suflet, mut

Privind spre Muntele Sfant

Am gasit printre fotografii unele cu un continut interesant - facute de la departare, fara zoom si cu o camera fara pretentii. Sunt imagini ale sfintelor lacasuri de pe Muntele Athos.
Cand le-am descarcat, mi-am notat pe ele ce mi-am amintit din ce ne-a spus ghidul si ce am mai gasit scris prin pliante. Acum nu-mi mai amintesc, noroc cu pozele.















Photos by LeP
Tags: Athos, Ouranopolis, privind spre Muntele Sfant

Sarata Monteoru

Dupa drumul de acum o saptamana va povesteam ca Amara m-a surprins placut. Credeam ca a ajuns rau, un lac intre balarii, dar daca va uitati la poze o sa vedeti ca nu e chiar asa.
Bun! Era prea mult sa stau doua zile intr-un loc asa ca am luat-o frumusel spre Buzau. Obiectiv (final), Sarata Monteoru.

Nicaieri nu am vazut atatea fantani pe drum, si nu orice fantani, ci fantani cu cumpana. Sonde de scos apa. Am gasit chiar si cate doua la un loc.


Am mai vazut si campuri intregi de pepeni, care se vindeau pe marginea soselei sau direct din camp. Din loc in loc, cam pana in dreptul localitatii Mitropolia, te intampina gramezi de "dolofani cu vrej". Un Dabuleni al Ialomitei si Buzaului, cu mult mai linistit si mai placut - tarabe la distanta unele de altele, n-am mai avut senzatia de sufocare de la Dabuleni, pe unde am trecut de curand.



Pe "dumnealui " l-am ales din camp; mi-a placut ca avea ramurica si un portocaliu frumos; l-am rugat pe nenea vanzator sa mi-l tina sa-l pozez, ce-o fi crezut e treaba lui.
A iesit frumusel, nu? Degeaba... tot a fost mancat, acasa, dupa ce a stat in frigider, saracu'.
A fost dulce si aromat, mult mai bun decat cei din piata.



Am urmat soseaua spre Costesti, ce trece prin localitatile Mitropolia, Bradeanu (la iesirea din Bradeanu e un popas de nota 10 cu bancute si fantana, bravo domn' primar!), Smeeni, Merei.

De la Merei peisajul se schimba, apar dealurile, zona e deosebit de frumoasa.
Urcam putin si ne intampina statiunea Sarata Monteoru.
Daca Amara nu e chiar asa de amara, ei da, Sarata-Monteoru nu chiar asa de Sarata.
In sensul ca nu gasesti ceva iesit din comun, nici in sensul bun nici in cel rau.
Cu exceptia peisajului, atat cat poate fi de iesit din comun decorul subcarpatic.
Am gasit un soi de liniste specifica doar altitudinilor nu prea mari, linistea dealurilor impadurite si verdele pasunilor intinse.
Localitatea e curata si se insira de-a lungul soselei si de-a lungul catorva ramificatii. Poti s-o iei la pas prin padure spre traseele marcate ce pornesc din sosea sau poti sa stai la plaja, la strand, in centrul localitatii, palnie intre dealuri. Ma asteptam la un strand natural dar am gasit un bazinul mare, plaja amenajata, de fapt este un complex-strand, modern si dotat cu tot ce trebuie.
Inainte de a incepe ploaia am apucat sa "capturez" tarifele la camping - e vorba de camping-ul situat imediat langa sosea, pacat ca nu l-au amenajat undeva pe un deal, dar la nevoie, merge!



Sunt si o sumedenie de pensiuni agroturistice cu locuri de cazare. La marginea padurii am gasit una, rasarita, 120 lei camera pe noapte, alaturi era in curs de amenajare un loc pentru rulote. Bine gandit!



Am luat-o pe o carare prin padure urmand un indicator. Auzisem ca undeva pe acolo sunt gropi cu namol terapeutic. Am nimerit la groapa cu namol pentru barbati - erau asa cum i-au facut mamele lor, dar manjiti din cap pana in picioare cu namol. Cred ca au fost singurii care s-au bucurat cand a inceput ploaia ca lumea - nu am idee cu ce se spala cand termina tratamentul pentru ca groapa se afla in plina padure, nu e ceva amenajat, e o groapa cu apa si namol pe fund - cred ca-si aduc de acasa sticle cu apa.
I-am si pozat mai de departe dar nu postez poza ca sa nu se creada ca in padurile Saratei traiesc triburi de oameni cu piele neagra.
In acest decor se afla groapa.



Dupa Sarata credeam ca o sa o tinem drept spre casa dar in dreptul localitatii Naieni, de pe drumul national Buzau-Ploiesti, un indicator ne-a trimis spre "Biserica dintr-o piatra". Sincer nu am gasit ce mi-am imaginat si anume o biserica sapata in piatra. Cred ca imaginatia mea e de vina. Denumirea se refera (cred) la faptul ca piatra din care e facuta biserica e dintr-o cariera, mai precis din piatra unei cariere. Am vazut una in apropiere. Dar a meritat drumul ca sa pot admira de acolo, de sus, de langa biserica, intreaga frumusete a peisajului, atat cat se vedea pe vremea aceea innourata. La biserica se ajunge urcand pana in satul Varf, drum neasfaltat, la un moment dat cu multe denivelari si gropi. Daca saracia nu ar fi fost atat de evidenta, satul, ce parea rupt de lume, ar fi semanat cu satele grecesti cocotate. Acolo, sus, senzatia pe care am dobandit-o in fata privelistii vaste m-a facut sa uit de gropile drumului de intoarcere si sa zabovesc ceva mai mult bucurandu-ma de ea.



Photos by LePetitPrince

Tags: Sarata Monteoru, Naieni, Mitropolia, Bradeanu, pepeni, Buzau, dolofani cu vrej, satul Varf, camping

Apus paclos (Thassos)

Acel apus

Primul asfintit care m-a tras de maneca a ramas pentru totdeauna in sufletul meu asa cum ramane o prima dragoste.
Era demult, in primul an de studentie. Ne dusesera la munci agricole, langa Caracal, sa culegem stoloni de capsuni (planta care face capsunii). Aveam si o norma de indeplinit: 60 de pachete de stoloni a cate 60 de fire fiecare. Era o norma de neatins!
Cum eram noi atunci, oraseni cu ifose si, mai rau, studenti la zi fara griji si cam mistocari, nu ratam niciun prilej de distractie. Barem daca eram la agronomie sau alta agro-facultate, luam in serios norma, dar asa... Greu sa-si faca C.A.P-ul planul cu de-alde noi. Dar nu ne-au stresat, dimpotriva, inginerul sef, un oltean corpolent si simpatic, avea simtul umorului si ne trata cu mare intelegere.

A fost cel mai frumos apus pe care l-am vazut de-a lungul vietii. Nu-l voi uita niciodata cu toate ca am vazut multe si prin locuri cu mult mai romantice decat o ferma de langa Caracal. De parca pentru cine amesteca culorile acolo sus ar conta locul unde revarsa frumusetea!
Nu are rost sa-l descriu, asa cum nu a avut rost sa incerc sa-l pictez.
Dar am incercat. A doua zi dupa ce am vazut acel apus eram la librarie la Caracal. Habar nu aveam ce acuarele sa-mi iau (de parca ar fi contat!)

M-am chinuit mult, era in mine si trebuia sa iasa.
Cred ca nu a iesit. Sau poate prea putin. Asa se face ca si azi ma gandesc la perfectiunea lui.
De atunci, caut mierea asfintiturilor, uneori taria rasariturilor.
Am vazut tablouri superbe si in acele clipe am recunoscut fericirea.
Cred ca stiu de ce iubesc soarele in asfintit: pentru ca rasare iar.

Tags: apus, fericire, asfintit

Apus cretan

Creta, decembrie

Acelasi asfintit

nota: o alta asezare a cuvintelor pentru strofa din "Asfintit"pe care am postat-o ieri.
Cum o fi mai bine? Ma ajuta cineva?

Tiveste nori cu purpuriu, o data, inca o data,
Spectacolul e zilnic, gratuit, complet
Actorul soare nu oboseste niciodata.
Doar noi, jucam un ultim act, nedrept si desuet,
Apoi plecam cam singuri, de tot, si poate prea incet.

Eticheta: poezii

Asfintit

Priveste cerul in asfintit...
soarele nori diafani tiveste
apoi dispare inca arzator, in trepte,
Si maine reapare - nicicand nu oboseste.
Noi,
noi jucam un rol final - umil si cam netot
La asfintit plecam, insa plecam de tot.

Eticheta: poezii
Tags: Asfintit, cerul, soarele, nori, diafani, rol, final, umil, netot

Continente (pe cer)

Text si foto de LePetitPrince

Tiveste nori cu purpuriu, o data, inca o data,
Spectacolul e zilnic, gratuit, complet
Actorul soare nu oboseste niciodata.

(Doar noi, jucam un ultim act, nedrept si desuet,
Apoi plecam cam singuri, de tot, si cam incet.)

Etichete: Poezii, Foto

Eu sunt ariciul

Eu sunt ariciul!
Am tepi, intep, am nasul ascutit
Sunt cenusiu, urat, ghebos si inrait.
Nu puneti mana! Puteti sa v-otraviti,
Sa sangerati, mai rau, puteti sa si muriti.

Eu sunt ariciul !
Cumplit intors pe dos,
Tacut si incruntat oricand
Sunt paradoxul cel mai paradox
Am tepi si totusi, sunt asa rotund !


Tags: arici, tepi, intep, ascutit, cenusiu, ghebos, inrait, mana, otraviti, muriti, sangerati, cumplit, intors, dos. paradox, rotud, tacut, incruntat

Amara nu-i chiar asa de... amara

Voiam sa scriu un material amplu cu toate lacurile sarate din tara unde e rost de balaceala care prinde bine si la sanatate. Pana sa apuc sa-l scriu trece vara si pana la anu' multe se mai pot intampla asa ca las pretentiile de redactare si pun aici... sa fie, poate cineva se intreaba unde sa mai mearga in viitorul week-end.

Pe mine m-a surprins placut anul acesta, Amara, pe care o stiam ca pe un mic loc de popas, cam sters si cu prea putina viata, o mica statiune pentru oamenii de la tara veniti la tratament. Ceea ce si e, pana la un punct.
Mai intai am trecut pe acolo, am "adulmecat-o", dupa care m-am intors sa petrec sfarsitul de saptamana. Doar o zi, pentru ca in cealalata am luat-o spre alte meleaguri sa vad cum stau lucrurile si prin alte parti ca multe nu mai sunt cum le stiam.

Ce e bun la Amara: cum va spuneam ieri, lacul si plajele.
Dar mai e ceva. Acum, cand pe litoral campinguri ca acelea din Venus, Eforie Sud, Olimp sunt in paragina sau nu mai exista, cand "Meduza" din Eforie Nord - unul dintre cele mai cautate altadata, care in anii trecuti dadea semne de oboseala iar anul asta e de-a dreptul cu un picior in groapa - spre mirarea mea, la Amara exista un camping amenajat pe o latura a lacului care ofera conditii satisfacatoare iar pentru pescari, peste gata sarat (glumesc).

In camping se poate sta:
- la cort cu 15lei - locul ptr cort plus 5 lei de persoana
- la casute cu baie 100 lei
- la casute fara baie 80 lei; casutele din lemn - cele fara baie folosesc grupul sanitar comun - cu riscurile de rigoare.
Am gasit familii care stateau la cort de mai mult timp. Au zis ca nu i-a plouat deloc, in orice caz saptamana trecuta cand prin tara ploua zdravan acolo nu a fost nicio ploicica.
Cum pozele vorbesc cel mai bine, postez cateva.

Se vede putina grija in incinta campingului, alei cu pietris sau asfaltate, verdeata, copaci...


...pontoane pentru pescari


...gratare amenajate - focul nu e din dotare, cred ca l-a facut un pescar norocos


...leagane pentru copii si un cos de baschet (fara plasa, cum altfel?!) pe un panou batut in cuie pe un copac! NU MAI BATE, BRE, CUIE IN COPACI!!!

Ma intreb cine o fi proprietarul acestui camping... i-as bate si lui un cui, in talpa, macar!


...o catea rasa"camping" prietenoasa si cu pui (simpatici)


In camping se mai afla - in afara de maidanezi sociabili:
spalator de vase
dusuri in aer liber, cu apa rece
Daca mai vreti amanunte, lasati vorba, raspund cu drag.

Tags: Camping, Amara