Va amintiti de cate ori ni se spunea inainte de '89... "sa nu precupetim niciun efort"? Erau unii care ne tot dadeau lectii, n-as putea preciza despre ce. Majoritatea era asa tabacita de loviturile cu lemnul din limba activistilor incat discursurile lor nu doar ca nu erau deloc mobilizatoare ci efectul era invers...
Te apuca o lehamite de abia asteptai sa ajungi acasa sa dai drumul la un vinil capitalist sa te dregi putin. Apropo de vinil, o stire care v-ar putea interesa.
Si pentru ca astazi "sa nu precupetim" m-a iritat tare de tot, m-am apucat sa-l disec: cine precupeteste? Precupetul. Definitie (cf. dexonline):
precupéț (precupéți), s. m. – 1. Vînzător ambulant de verdețuri și produse de casă. – 2. Negustor, comerciant. – Var. înv. precupici. Sl. prĕkupici sau bg. prĕkupec (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Conev 77), cf. cupeț. – Der. precupeață, s. f. (vînzătoare); precupi, vb. (înv., a negustori, a face comerț), din sl. prikupiti, sb. prekupiti; precupeți, vb. (a face negoț; a specula; a vinde scump; a economisi; a se tocmi); precupețeală, s. f. (tocmeală; speculă).
18 octombrie 2011
17 octombrie 2011
Epigrama - celui ce se cearta singur
Vorbeste muscand cuvinte cu furie
Ah, ce i-as spune si ce i-as face chiar!...
Dar tac; cuvinte imi arunca doar el mie
Nu vreau sa conversez cu un magar!
Ah, ce i-as spune si ce i-as face chiar!...
Dar tac; cuvinte imi arunca doar el mie
Nu vreau sa conversez cu un magar!
14 octombrie 2011
Entre charme d'autrefois et confort d'aujourd'hui: Hotel Plaissance
"Intre farmecul de odinioara si confortul de astazi"...
Asa este caracterizat Hotel Plaissance pe saitul propriu si imaginile vorbesc de la sine.
Nu mai stiu cum am ajuns pe acest sait dar stiu ca vizita virtuala m-a relaxat.
Mi se pare un hotel charmant cu imprejurimi incantatoare.
Merita sa-l retineti, cine stie, poate vreodata o sa ajungeti pe-acolo.
Asa este caracterizat Hotel Plaissance pe saitul propriu si imaginile vorbesc de la sine.
Nu mai stiu cum am ajuns pe acest sait dar stiu ca vizita virtuala m-a relaxat.
Mi se pare un hotel charmant cu imprejurimi incantatoare.
Merita sa-l retineti, cine stie, poate vreodata o sa ajungeti pe-acolo.
Nevinovatul - proza arhiscurta scrisa pentru concursul Codul Bunelor Mamifere
- Nu sunt eu faptasul, onorata instanta! Cand se deschide usa, ma rostogolesc pe scari ca o minge, direct afara, in fata blocului. De altfel, sunt educat, n-as face asa ceva!
Rostogol, alb si pufos, cu o expresie de nedumerire pe chip, cu ochii umezi, era intruchiparea nevinovatiei. A fost achitat si lasat sa iasa. Indata, a tasnit pe scari si a coborat patru etaje fuga-fuguta. Doar la etajul intai, in dreptul unei usi anume, s-a oprit, a amusinat si a ridicat piciorul din spate - dupa o scurta ezitare, ce-i drept.
Apoi, ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic, a pornit mai departe dand vesel din coada si rostogolindu-se pe scari ca o minge.
Copilul s-a nascut viu, dar...
Cand a realizat ca fi-su e pitic, Separache care avea aproape doi metri inaltime, a inceput sa se indoiasca ca ii e tata, mai ales ca stia de legaturile Imaculatei, mama copilului, cu niste barbati mici de statura, si nu cu unul sau doi, ci cu sapte. Copilul se nascuse viu, deci dobandise drepturi, inclusiv in calitatea lui de fiu al lui Separache, doar ca acesta considera acum ca Art. 36 din Codul Civil ar trebui completat astfel incat un copil nascut viu sa beneficieze de drepturi doar daca se naste... intreg.
(Text scris pentru concursul de proza arhiscurta Codul Bunelor Mamifere, etapa a cincea).
(Text scris pentru concursul de proza arhiscurta Codul Bunelor Mamifere, etapa a cincea).
13 octombrie 2011
Inelul de logodna
Isi privea mana micuta pipaind cu degetul mare inelarul pe care trona un inel ciudat, cam larg si cam gros pentru degetul delicat pe care se afla. Dar ei nu-i pasa, era inelul ei de logodna, cel mai frumos inel din lume.
Tesea ganduri cu repeziciunea unui zbor de pasare asteptata la cuibul ei de puisorii ce trebuie hraniti.
Si ar mai fi facut-o mult timp daca reveria nu i-ar fi fost curmata brusc:
- Ioana, am pus adineaori un surub pe masa, l-ai luat tu?
- Da tata, ti-l dau inapoi imediat, poftim!
Tesea ganduri cu repeziciunea unui zbor de pasare asteptata la cuibul ei de puisorii ce trebuie hraniti.
Si ar mai fi facut-o mult timp daca reveria nu i-ar fi fost curmata brusc:
- Ioana, am pus adineaori un surub pe masa, l-ai luat tu?
- Da tata, ti-l dau inapoi imediat, poftim!
12 octombrie 2011
Miercurea fara cuvinte
Asa... am numit aceasta fotografie "Solitudine".
Ce alt titlu i-ati pune?
De ce ne place sa ne "botezam" fotografiile?
Ce-ar fi sa nu le mai spunem poze sau fotografii, ci "oglindiri"?
11 octombrie 2011
Internetul si-a gasit Nasul
O veste pentru cei ce nu au aflat inca:
Radu Moraru, cunoscut realizator tv mai ales de pe vremea cand lucra la B1TV, si-a facut blog (il puteti gasi aici) si a afirmat ca are mare incredere in internet.
In ce fel, ce asteapta de la internet?
I-as pune si alte intrebari dar cand intra omul intr-un spatiu in care tu te afli mai demult nu-l iei la intrebari, ii spui bun venit si eventual ii dai un scaun.
Radu Moraru, cunoscut realizator tv mai ales de pe vremea cand lucra la B1TV, si-a facut blog (il puteti gasi aici) si a afirmat ca are mare incredere in internet.
In ce fel, ce asteapta de la internet?
I-as pune si alte intrebari dar cand intra omul intr-un spatiu in care tu te afli mai demult nu-l iei la intrebari, ii spui bun venit si eventual ii dai un scaun.
10 octombrie 2011
Un scurt metraj grecesc transformat in reclama Cosmote
In varianta romaneasca ma deranjeaza elementul de premeditare - batranul avea caietul la el.
De asemenea, faptul ca batranul intreaba de mai multe ori e mult mai justificat si mai putin plat in varianta originala, in reclama batranul parca o cauta cu lumanarea...
Voi ce credeti?
8 octombrie 2011
Reporter de Bucuresti
Pe o strada laturalnica din Bucuresti dupa care aproape incepe campul, pe care ajungi de nevoie caci altfel n-ai ce cata pe acolo daca nu ti-ai propus sa vizitezi blocuri gri, te asteapta o surpriza.
Stim toti cum sunt cartierele cu cutii de chibrituri asezate unele peste altele (asta e o formulare-cliseu dar cum sunt si reporteri adevarati care baga clisee la greu... sigur ca daca as fi pe un stat de plata as face niste eforturi!).
Stim si cum este imprejurul blocurilor gri - buruieni si garduri care le pazesc.
In ultima vreme lucrurile s-au mai schimbat, in jurul unor blocuri au aparut locuri verzi, aranjate frumos, dar ceea ce am gasit pe strada cu pricina arata o preocupare pentru frumos asa cum romanii, de regula, au numai pentru curtea proprie.
Nu sunt fan "pitici de gradina" sau alte chiciuri de ghips sau cauciuc, la mine daca nu-i mâta, cainele sau calu' (exagerez putin) slobod prin curte degeaba pui o caruta de pitici; dar mi-au placut aleile cu dale de piatra, casuta pasarelelor din copac si roaba de lemn.
Cel mai mult, insa, mi-a placut ca locul din fata blocului a fost tratat ca propria curte.
Sper ca fotografiile sa fie graitoare, dati click pe ele pentru a le mari sa vedeti mai bine, s-ar putea sa va placa...
Stim toti cum sunt cartierele cu cutii de chibrituri asezate unele peste altele (asta e o formulare-cliseu dar cum sunt si reporteri adevarati care baga clisee la greu... sigur ca daca as fi pe un stat de plata as face niste eforturi!).
Stim si cum este imprejurul blocurilor gri - buruieni si garduri care le pazesc.
In ultima vreme lucrurile s-au mai schimbat, in jurul unor blocuri au aparut locuri verzi, aranjate frumos, dar ceea ce am gasit pe strada cu pricina arata o preocupare pentru frumos asa cum romanii, de regula, au numai pentru curtea proprie.
Nu sunt fan "pitici de gradina" sau alte chiciuri de ghips sau cauciuc, la mine daca nu-i mâta, cainele sau calu' (exagerez putin) slobod prin curte degeaba pui o caruta de pitici; dar mi-au placut aleile cu dale de piatra, casuta pasarelelor din copac si roaba de lemn.
Cel mai mult, insa, mi-a placut ca locul din fata blocului a fost tratat ca propria curte.
Sper ca fotografiile sa fie graitoare, dati click pe ele pentru a le mari sa vedeti mai bine, s-ar putea sa va placa...
7 octombrie 2011
Cand mananci, mananci, nu servesti masa
Din motive de zidarie, la un moment dat am chemat un nea zidar, cam indolent dar cu opinii clare.
Omul stia ce "se merita" si ce nu, ori ca "e destule d-alea" si "decat putine din cealalalte", ce mai, firoscos nevoie mare! Altfel un amarat ca toti amaratii, care manca de pe ziar.
Uneori, Nea Zidarul isi permitea sa manance de pranz la o bodega; atunci respectul de sine ii crestea brusc si nu mai spunea "am mancat" ci "am servit masa".
As fi putut sa-l intreb: "cum , bre, ai servit masa, esti si chelner?" dar l-am lasat sa se simta bine, sunt interlocutori pe care nu are rost sa-i corectezi.
Acest articol nu ar fi existat daca, spre surprinderea mea, n-as fi citit azi intr-un blog remarcabil, cu articole scrise impecabil din toate punctele de vedere, ca autoarea, o jurnalista exceptionala, "a servit masa".
Asa se face ca mi-am amintit de zugrav si m-am gandit ca e timpul sa-l fac erou de articol.
Daca blogul meu ar avea traficul lui Z o s o, de pilda, ceea ce am scris aici ar insemna promovare pentru blogul cu pricina (am pus un link mai sus). Asa, nu e decat ceea ce e, un articol pe un blog cu intentii bune, fara sanse de a fi citit de prea multi.
Intentia ar fi ca autoarea respectiva sa nu ramana cu un minus, (masa se ia, nu se da!) dar nu as vrea sa-i scriu un comentariu in acest sens desi nu cred ca mi-ar purta pica (cred ca e ca mine, eu n-as purta pica, dimpotriva - aviz amatorilor).
Inca mai ezit... sa-i las fetei la comentarii un link spre articolul meu?
Omul stia ce "se merita" si ce nu, ori ca "e destule d-alea" si "decat putine din cealalalte", ce mai, firoscos nevoie mare! Altfel un amarat ca toti amaratii, care manca de pe ziar.
Uneori, Nea Zidarul isi permitea sa manance de pranz la o bodega; atunci respectul de sine ii crestea brusc si nu mai spunea "am mancat" ci "am servit masa".
As fi putut sa-l intreb: "cum , bre, ai servit masa, esti si chelner?" dar l-am lasat sa se simta bine, sunt interlocutori pe care nu are rost sa-i corectezi.
Acest articol nu ar fi existat daca, spre surprinderea mea, n-as fi citit azi intr-un blog remarcabil, cu articole scrise impecabil din toate punctele de vedere, ca autoarea, o jurnalista exceptionala, "a servit masa".
Asa se face ca mi-am amintit de zugrav si m-am gandit ca e timpul sa-l fac erou de articol.
Daca blogul meu ar avea traficul lui Z o s o, de pilda, ceea ce am scris aici ar insemna promovare pentru blogul cu pricina (am pus un link mai sus). Asa, nu e decat ceea ce e, un articol pe un blog cu intentii bune, fara sanse de a fi citit de prea multi.
Intentia ar fi ca autoarea respectiva sa nu ramana cu un minus, (masa se ia, nu se da!) dar nu as vrea sa-i scriu un comentariu in acest sens desi nu cred ca mi-ar purta pica (cred ca e ca mine, eu n-as purta pica, dimpotriva - aviz amatorilor).
Inca mai ezit... sa-i las fetei la comentarii un link spre articolul meu?
Jocul cu pixeli
Dupa sute de miscari si incercari aruncate la cosul de gunoi (recycle bin) a iesit ceea ce vedeti nou pe blog: un header in culoarea mea preferata.
Nu stiu daca blogul e mai aratos asa, (mie-mi place) dar am satisfactia ca e unic.
Pe net se gasesc o multime de headere "de gata", ai de unde alege si probabil ca gasesti si unul care sa te reprezinte dar mie nu-mi place sa iau din alte parti ce pot sa fac cu mana mea (si cu capul, sper - specialistii web-design sunt rugati sa nu faca haz pe seama mea!).
Jocul cu pixelii l-am inceput demult dar de data asta am depasit limitele unui joc, prea m-am incrancenat!
Nebunie curata!
Dar mi-a placut.
5 octombrie 2011
Curaj, nu gluma!
Am gasit o gaurica!
Ia sa bag un degetel
Si sa scormonesc nitel...
Am curaj, sunt baietel!
Comentariu admirativ:
Ca sa faci asa ceva, chiar iti trebuie curaj... Daca gaura e rea si inhata degetelul?
Fiind miercuri, s-au adunat mai multi curajosi intr-un loc binecunoscut.
3 octombrie 2011
Promovare prin promovare
Mai in gluma mai in serios, eu nefiind in bransa de promovare-publicitate-reclama, am facut un banner pentru o agentie de turism, mica dar de folos pe vremea cand calatoream (acum o fac destul de rar din motive destul de financiare).
Numele agentiei este foarte ofertant pentru cine isi propune sa-i faca reclama, se numeste Ursul Trubadur.
Mi-am propus sa desenez un urs simpatic si comunicativ.
Am desenat un cap de urs cu mausul si am dat o rima (ca am destule).
Ma uit la ce a iesit si ma intreb daca e un banner reusit.
De asemena ma intreb in ce masura poate promova un blog daca pe el se promoveaza produse sau servicii. Mai ca m-ar tenta sa aflu.
Numele agentiei este foarte ofertant pentru cine isi propune sa-i faca reclama, se numeste Ursul Trubadur.
Mi-am propus sa desenez un urs simpatic si comunicativ.
Am desenat un cap de urs cu mausul si am dat o rima (ca am destule).
Ma uit la ce a iesit si ma intreb daca e un banner reusit.
De asemena ma intreb in ce masura poate promova un blog daca pe el se promoveaza produse sau servicii. Mai ca m-ar tenta sa aflu.
30 septembrie 2011
Un nume care ma reprezinta - proza arhiscurta scrisa pentru concursul Codul Bunelor Mamifere
"Orice persoana are dreptul la numele stabilit sau dobândit, potrivit legii" - Noul Cod Civil, Art. 82.
Legea da dreptul la numele dobandit dar da si dreptul sa-l schimbi. Mie nu mi-a placut niciodata numele dobandit de la tatal meu, domnul Separache, care in cele din urma m-a recunoscut drept fiu, cu toate ca eu sunt pitic purtator de bocanci - caci piticii poarta intotdeauna bocanci. Norocul a facut sa ma insor cu o femeie care a dorit sa-si pastreze numele dinainte de casatorie. Si cum eu voiam sa-mi schimb numele cu un nume care sa ma reprezinte, am luat numele sotiei. Acum ma cheama Separila.
Legea da dreptul la numele dobandit dar da si dreptul sa-l schimbi. Mie nu mi-a placut niciodata numele dobandit de la tatal meu, domnul Separache, care in cele din urma m-a recunoscut drept fiu, cu toate ca eu sunt pitic purtator de bocanci - caci piticii poarta intotdeauna bocanci. Norocul a facut sa ma insor cu o femeie care a dorit sa-si pastreze numele dinainte de casatorie. Si cum eu voiam sa-mi schimb numele cu un nume care sa ma reprezinte, am luat numele sotiei. Acum ma cheama Separila.
29 septembrie 2011
Inutilitatea Art.273 din Noul Cod Civil - proza arhiscurta scrisa pentru concursul "Codul Bunelor Mamifere"
Nota: Articolul 273 din NCC prevede: "Este interzisa incheierea unei noi casatorii de catre persoana care este casatorita".
Dupa ce ofiterul starii civile i-a declarat casatoriti, s-au sarutat, cam oficial, apoi au tasnit razand si tinandu-se de mana prin tunelul de flori pregatit pentru ei, afara. A urmat o ceremonie religioasa emotionanta. Fiecare cuvant al predicii li s-a intiparit in minte. Fiecare cuvant al predicii a daltuit in sufletele lor tinere un legamant alcatuit din aceleasi cuvinte gandite si nerostite: "tu, doar tu, vei fi perechea mea, atat cat voi trai". L-au pecetluit apoi cu un sarut deloc oficial.
Dupa ce ofiterul starii civile i-a declarat casatoriti, s-au sarutat, cam oficial, apoi au tasnit razand si tinandu-se de mana prin tunelul de flori pregatit pentru ei, afara. A urmat o ceremonie religioasa emotionanta. Fiecare cuvant al predicii li s-a intiparit in minte. Fiecare cuvant al predicii a daltuit in sufletele lor tinere un legamant alcatuit din aceleasi cuvinte gandite si nerostite: "tu, doar tu, vei fi perechea mea, atat cat voi trai". L-au pecetluit apoi cu un sarut deloc oficial.
28 septembrie 2011
Sambata galustilor expresive
Sambata am facut galusti cu prune care au intrunit un cumul de calitati: pufoase, cu aroma discreta de scortisoara, calde, delicioase.
Dupa ce le-am asezat frumos pe o farfurie am gasit de cuviinta sa le fotografiez, poate cu gandul la miercurea fara cuvinte.
Privind fotografiile am gasit, tam-nisam, ca galustile mai au o calitate: sunt expresive.
Daca nu ma credeti priviti poza urmatoare, eventual dati click pe ea sa se mareasca.
Dupa ce le-am asezat frumos pe o farfurie am gasit de cuviinta sa le fotografiez, poate cu gandul la miercurea fara cuvinte.
Privind fotografiile am gasit, tam-nisam, ca galustile mai au o calitate: sunt expresive.
Daca nu ma credeti priviti poza urmatoare, eventual dati click pe ea sa se mareasca.
26 septembrie 2011
Bigamia salveaza Romania
Amantlacuri ca in Romania, mai rar! Barbatii, chiar si cei mai parliti, au in sange instinctul de vanator, iar femeile vor sa fie in pas cu moda - sa zicem. De cele mai multe ori, amantlacurile au drept consecinta destramarea familiilor, agitatie si nebunie. Cineva care se afla undeva sus, dupa unii, si jos, foarte jos, dupa altii, isi rade in barba: "Na, fir'-ati ai dracu', ati vrut revolutie!".
O solutie care sa scuteasca romanii de necazuri exista: legalizarea bigamiei.
Text de 500 caractere, scris pentru concursul de proza arhiscurta Codul Bunelor mamifere (CBM), etapa 2, tema "Bigamia".
Mi-a scris un copac...
Da, mi-a scris un copac, daca nu credeti vizualizati comentariile postarii precedente.
Cred ca e un copac frumos, ce copac nu e frumos?
Copacul care mi-a scris mie mi-a indicat sa merg a i c i, am mers si am intalnit mai multi copaci.
Un copac stie si poate sa faca multe lucruri: mai mult aer, mai mult verde, mai multe locuri unde se pot odihni aripile cerului...
Parcul Izvor va fi un loc cu multi copaci, cu atat mai multi cu cat contribuim fiecare macar cu un cuvant.
Gasiti galeria mea cu copaci apasand aici (cu mausul nu cu degetul pe ecran).
Cred ca e un copac frumos, ce copac nu e frumos?
Copacul care mi-a scris mie mi-a indicat sa merg a i c i, am mers si am intalnit mai multi copaci.
Un copac stie si poate sa faca multe lucruri: mai mult aer, mai mult verde, mai multe locuri unde se pot odihni aripile cerului...
Parcul Izvor va fi un loc cu multi copaci, cu atat mai multi cu cat contribuim fiecare macar cu un cuvant.
Gasiti galeria mea cu copaci apasand aici (cu mausul nu cu degetul pe ecran).
23 septembrie 2011
Cand tu...
... ai facut un superb "oaaaa", intr-o vineri, cam la ora aparitiei acestui articol, eu eram o fetita speriata. Mi-ai fost luat si adus la piept cand te-ai trezit din somn, infometat.
Cand tu ai ajuns la pieptul meu totul din jur s-a sters, ai ramas doar tu.
Cand tu ai deschis prima oara ochisorii, (s-a intamplat in timp ce sugeai), ti-ai infipt privirea drept in ochii mei. N-am sa uit niciodata privirea aceea patrunzatoare a unor ochisori bleumarin, o nuanta inchisa de bleumarin in care scanteiau doua luminite.
Cand tu ai scos primul hohot de ras - s-a intamplat la 4 luni cand iti faceam baie si faceam ca broasca, a fost cel mai amuzant moment din viata mea.
Cand tu ai hohotit apoi de fiecare data cand faceam ceva nastrusnic am realizat ca erai exact asa cum doream, un mare ghidus.
Cand tu ai spus primul "ma-ma", cumva rugator, inima mi-a facut poc-poc.
Cand tu ai spus primul "ta-ta" l-am chemat repede pe tata si ne-am bucurat impreuna privind rodul iubirii noastre.
Cand tu ai facut primii pasi ai fost atat de nostim si viteaz!
Cand tu te cuibareai la pieptul meu si suspinai de bine, am stiut ca o sa fac totul ca mereu sa-ti fie asa.
Cand imi spuneai "mama pănoasă" (mama e frumoasa) am stiut ca nu voi primi niciodata un compliment mai frumos.
Cand tu ai facut primii pasi pe munte, la 3 ani, ai inceput sa iubesti muntele, ca si mine.
Cand tu ai mers la scoala erai deja un omulet responsabil, atat de sclipitor!
Cand tu ai fost partenerul meu de inot, ski, patinaj, ma simteam minunat - chiar daca ma prefaceam suparata cand ai inceput sa ma intreci la toate in scurt timp.
Cand tu ai inaintat prin ani, ai revarsat peste mine un fluviu de impliniri iar eu am stralucit de fericire pentru fiecare succes al tau.
Cand tu ai devenit matur te-am lasat sa zbori asa cum ai vrut, erai atat de dornic sa iti iei viata in propriile maini!
Cand tu ai zburat lin si frumos n-am facut decat sa te observ si sa fiu fericita.
Cand ai devenit barbat ocupat cu ale tale am rugat pe Domnul sa te aiba in paza si sa-ti fie el aproape la orice pas, sa te vegheze si ajute.
Ti-as fi scris toate acestea doar tie, pe mail, dar mi-ai spus odata ca mailurile mele te plictisesc.
Sa-ti fie bine, puiul mamei!
Cand tu ai ajuns la pieptul meu totul din jur s-a sters, ai ramas doar tu.
Cand tu ai deschis prima oara ochisorii, (s-a intamplat in timp ce sugeai), ti-ai infipt privirea drept in ochii mei. N-am sa uit niciodata privirea aceea patrunzatoare a unor ochisori bleumarin, o nuanta inchisa de bleumarin in care scanteiau doua luminite.
Cand tu ai scos primul hohot de ras - s-a intamplat la 4 luni cand iti faceam baie si faceam ca broasca, a fost cel mai amuzant moment din viata mea.
Cand tu ai hohotit apoi de fiecare data cand faceam ceva nastrusnic am realizat ca erai exact asa cum doream, un mare ghidus.
Cand tu ai spus primul "ma-ma", cumva rugator, inima mi-a facut poc-poc.
Cand tu ai spus primul "ta-ta" l-am chemat repede pe tata si ne-am bucurat impreuna privind rodul iubirii noastre.
Cand tu ai facut primii pasi ai fost atat de nostim si viteaz!
Cand tu te cuibareai la pieptul meu si suspinai de bine, am stiut ca o sa fac totul ca mereu sa-ti fie asa.
Cand imi spuneai "mama pănoasă" (mama e frumoasa) am stiut ca nu voi primi niciodata un compliment mai frumos.
Cand tu ai facut primii pasi pe munte, la 3 ani, ai inceput sa iubesti muntele, ca si mine.
Cand tu ai mers la scoala erai deja un omulet responsabil, atat de sclipitor!
Cand tu ai fost partenerul meu de inot, ski, patinaj, ma simteam minunat - chiar daca ma prefaceam suparata cand ai inceput sa ma intreci la toate in scurt timp.
Cand tu ai inaintat prin ani, ai revarsat peste mine un fluviu de impliniri iar eu am stralucit de fericire pentru fiecare succes al tau.
Cand tu ai devenit matur te-am lasat sa zbori asa cum ai vrut, erai atat de dornic sa iti iei viata in propriile maini!
Cand tu ai zburat lin si frumos n-am facut decat sa te observ si sa fiu fericita.
Cand ai devenit barbat ocupat cu ale tale am rugat pe Domnul sa te aiba in paza si sa-ti fie el aproape la orice pas, sa te vegheze si ajute.
Ti-as fi scris toate acestea doar tie, pe mail, dar mi-ai spus odata ca mailurile mele te plictisesc.
Sa-ti fie bine, puiul mamei!
22 septembrie 2011
Chestie de intonatie si de punctuatie
Una e cand auzi :
- Am facut pe caieeet... si vezi o scolarita care povesteste cu incantare ce a facut la scoala.
Alta e cand auzi:
- Am facut pe caiet!
Si vezi un bebe de 2 anisori cu pantalonii in vine si cu o figura vinovata.
Cand vorbesti conteaza intonatia.
Cand scrii conteaza punctuatia.
Postare din categoria " una-i una, alta-i alta".
- Am facut pe caieeet... si vezi o scolarita care povesteste cu incantare ce a facut la scoala.
Alta e cand auzi:
- Am facut pe caiet!
Si vezi un bebe de 2 anisori cu pantalonii in vine si cu o figura vinovata.
Cand vorbesti conteaza intonatia.
Cand scrii conteaza punctuatia.
Postare din categoria " una-i una, alta-i alta".
21 septembrie 2011
O mana de flori de noapte pentru miercurea fara cuvinte
Miercurea mea fara cuvinte a inceput noaptea, asa ca am adus flori de noapte...
Altii, mai harnici, s-au adunat aici, dupa crizanteme si dalii.
Un om de nimic
Pitic cum sunt, mult timp am crezut ca eu n-am tata ca toti copiii, sau, cel mult, am si eu undeva in lume, o jumatate de tata. M-am obisnuit cu acest gand, chit ca maica-mea ma tot zgandare sustinand ca domnul Separache e tatal meu. Cum as putea s-o cred? Domnul Separache e o prajina de om de doi metri pe cand eu am 90 de cm cu tot cu bocanci - piticii poarta tot timpul bocanci. Despre domnul Separache, unii spun ca e un om de nimic. Altii spun ca e un pitic de om si asta imi cam da de gandit.
Text scris pentru concursul de proză arhiscurtă Codul Bunelor Mamifere (CBM)
19 septembrie 2011
Viata ca un ghem
Incerci sa extragi capatul unui fir dintr-un ghem de ate incalcite. Vrei sa descalcesti atele ca sa dapeni un ghem frumos. Il gasesti, tragi de el, dapeni. O vreme firul se extrage usor si ghemul prinde contur. Apoi apare un nod.
Tragi, smucesti, incerci sa separi firul de depanat de restul firelor, degeaba, se blocheaza, te incurca nemernicul de nod, e de nedesfacut. Daca scapi de nod eliberezi firul si continui depanatul.
Rupi.
Innozi.
Acum firul se extrage usor si reiei depanatul.
Ai vazut? Merge!
Jubilezi.
Ghemul se dapana, se mareste. Cand sa te obisnuiesti cu binele se formeaza alt nod, in jurul lui un guguloi, incalceala dracului!
Rupi. Dapeni fara greutate, dapeni iar, dapeni, dapeni pana rupi. Pana la urma ajungi la capat, ghemul nu e chiar frumos cum ai crezut ca va fi dar s-a depanat.
Viata porneste de la un capat. Te duci pe firul ei, si, fire entuziasta, rupi si inozi cu spor de mai multe ori.
La drept vorbind problema cu nodurile, ruptul si innodatul e mult mai simpla... Ajungi oricum la capatul celalalt al vietii.
Tags: viata, fire incalcite, descalcite, depanat
Tragi, smucesti, incerci sa separi firul de depanat de restul firelor, degeaba, se blocheaza, te incurca nemernicul de nod, e de nedesfacut. Daca scapi de nod eliberezi firul si continui depanatul.
Rupi.
Innozi.
Acum firul se extrage usor si reiei depanatul.
Ai vazut? Merge!
Jubilezi.
Ghemul se dapana, se mareste. Cand sa te obisnuiesti cu binele se formeaza alt nod, in jurul lui un guguloi, incalceala dracului!
Rupi. Dapeni fara greutate, dapeni iar, dapeni, dapeni pana rupi. Pana la urma ajungi la capat, ghemul nu e chiar frumos cum ai crezut ca va fi dar s-a depanat.
Viata porneste de la un capat. Te duci pe firul ei, si, fire entuziasta, rupi si inozi cu spor de mai multe ori.
La drept vorbind problema cu nodurile, ruptul si innodatul e mult mai simpla... Ajungi oricum la capatul celalalt al vietii.
Tags: viata, fire incalcite, descalcite, depanat
15 septembrie 2011
Cu carul sau cu harul?
Mai bine cu harul, zic: sa scrii putin si bine. Daca scrii mult si bine, e si mai bine, chit ca nu se stie cat din ceea ce scrii se si citeste - in ziua de azi lumea e grabita. Mai exista si exceptii, unii scriu si bine si "cu carul" si mai sunt si cititi. Varianta cea mai proasta e sa scrii putin si fara har. Sper ca textul de fata nu e o mostra...
14 septembrie 2011
Povestea greierasului meu
Cum a patruns in locuinta, nu stiu, poate a fost adus pe vreun stiulete de porumb si a sarit de pe el la timp, astfel incat sa nu ajunga si el in oala, la fiert.
Intr-o noapte s-a pus pe cantat cu gura pana la urechi. Am luat-o dupa carait si am ajuns aproape de locul de unde ieseau sunetele. Ma asteptam sa gasesc un greieras negru si viguros dar nu zaream nimic. In cele din urma am depistat o insecta firava, aproape transparenta. Mai, sa fie! Ce-o fi asta? Am aflat ca se numeste cosas - e un fel de lacusta care scoate un sunet asemanator celui ce insoteste cositul.
Acum stiam ca e cosas dar imi placea sa-i spun... greieras: "Hai, greieras, canta!".
Si cand se facea liniste deplina, el canta, iar eu il ascultam pana ce adormeam.
Cateva nopti a tot cantat cu putere. S-a mutat din locul stiut chiar pe balamalele unei usi si fiindca imi era frica sa nu fie strivit, l-am prins si l-am mutat intr-un loc mai sigur.
N-a mai cantat.
In noaptea urmatoare l-am asteptat din nou. Linistea se instalase demult dar el intarzia sa-si faca simtita prezenta. Incepusem sa-mi fac griji, nu cumva a sarit de la locul lui si am calcat pe el? Sau, daca s-o fi uscat de atata caldura ori o fi murit de foame?
Trebuia neaparat sa cante, sa-l gasesc si sa-l duc pe balcon unde geamul era larg deschis, poate va dori sa plece.
De-ar canta!
Tacea.
Tarziu de tot, aproape adormisem, a scos un sunet cam trist si scurt, apoi, tarrr-tarrr, a inceput concertul.
A cantat indeajuns incat sa sar din pat, sa-l gasesc si sa-l duc pe balcon. Cred ca i-a placut schimbarea, caci, a inceput sa cante imediat.
In noptile care au urmat n-a mai dat niciun semn de viata.
A inceput sa-mi lipseasca.
De afara, in linistea noptilor inca de vara, se aud taraituri incalecate intre care incerc sa recunosc taraitul greierasului meu. Nu-mi mai lipseste, vreau sa cred ca e si el in corul acela numeros.
Mai greu o sa-mi fie cand va pleca vara si noptile vor amuti.
Intr-o noapte s-a pus pe cantat cu gura pana la urechi. Am luat-o dupa carait si am ajuns aproape de locul de unde ieseau sunetele. Ma asteptam sa gasesc un greieras negru si viguros dar nu zaream nimic. In cele din urma am depistat o insecta firava, aproape transparenta. Mai, sa fie! Ce-o fi asta? Am aflat ca se numeste cosas - e un fel de lacusta care scoate un sunet asemanator celui ce insoteste cositul.
Acum stiam ca e cosas dar imi placea sa-i spun... greieras: "Hai, greieras, canta!".
Si cand se facea liniste deplina, el canta, iar eu il ascultam pana ce adormeam.
Cateva nopti a tot cantat cu putere. S-a mutat din locul stiut chiar pe balamalele unei usi si fiindca imi era frica sa nu fie strivit, l-am prins si l-am mutat intr-un loc mai sigur.
N-a mai cantat.
In noaptea urmatoare l-am asteptat din nou. Linistea se instalase demult dar el intarzia sa-si faca simtita prezenta. Incepusem sa-mi fac griji, nu cumva a sarit de la locul lui si am calcat pe el? Sau, daca s-o fi uscat de atata caldura ori o fi murit de foame?
Trebuia neaparat sa cante, sa-l gasesc si sa-l duc pe balcon unde geamul era larg deschis, poate va dori sa plece.
De-ar canta!
Tacea.
Tarziu de tot, aproape adormisem, a scos un sunet cam trist si scurt, apoi, tarrr-tarrr, a inceput concertul.
A cantat indeajuns incat sa sar din pat, sa-l gasesc si sa-l duc pe balcon. Cred ca i-a placut schimbarea, caci, a inceput sa cante imediat.
In noptile care au urmat n-a mai dat niciun semn de viata.
A inceput sa-mi lipseasca.
De afara, in linistea noptilor inca de vara, se aud taraituri incalecate intre care incerc sa recunosc taraitul greierasului meu. Nu-mi mai lipseste, vreau sa cred ca e si el in corul acela numeros.
Mai greu o sa-mi fie cand va pleca vara si noptile vor amuti.
13 septembrie 2011
India - maretie si decadere
Sunt sacre si au toate libertatile, inclusiv aceea de a paste in gunoaie
Nu numai in India vacile pasc in gunoaie, vezi si a i c i
31 august 2011
Ghicitoare
Menajul lor mergea aproape ca pe roate
Unul trebaluia altul sta-n pat, pe spate,
Sau contempla tv-ul cu sarg si regulat
Cine spala, calca, gatea, facea curat?
Iti dau si un indiciu ( insotit de-un suspin):
furnica si albina sunt de gen feminin.
Unul trebaluia altul sta-n pat, pe spate,
Sau contempla tv-ul cu sarg si regulat
Cine spala, calca, gatea, facea curat?
Iti dau si un indiciu ( insotit de-un suspin):
furnica si albina sunt de gen feminin.
25 august 2011
Ce-ati facut cu mostenirea mea!...
Statuie amplasata in vechiul parc al orasului Govora, infatisandu-l pe Ion C. Bratianu, fondatorul statiunii altadata un loc minunat de odihna si tratament
 |
 |
| Ce-ati facut cu mostenirea mea?!... |
9 august 2011
Muza
Mi-a atras atentia pentru ca afisa o siguranta proptita pe doua dopuri de picioare si avea o mutra acra, una dintre acelea pe care iti vine sa le dai la intors. M-a fixat o clipa in timp ce-si trecea limba pe deasupra maxilarului superior, cu gura inchisa - asta da noroc. Scunda, indesata, mai tanara decat parea, cred, burta proeminenta... (Aoleu, mai face si copii?!). Cum era, cum nu era, un lucru e cert: m-a inspirat...
Avea o cautatura
Ca o muratura.
Si era desteapta
Ca o curca fiarta.
Sa continui? Poate continuati voi, "ca pe vremuri."
Avea o cautatura
Ca o muratura.
Si era desteapta
Ca o curca fiarta.
Sa continui? Poate continuati voi, "ca pe vremuri."
8 august 2011
Despre prostioare, cu dor
La hipermarket ne rataceam unul de altul. Pana sa ne gasim cu telefonul te cautam printre rafturi. Te gaseam concentrat la te miri ce produs, erai asa un teren propice pentru mici farse, victima sigura! Te tamponam ca din greseala, tresareai, apoi descopereai faptasul si figura ti se insenina. Alteori profitam de neatentia ta si te salutam cu voce schimbata, nu te asteptai sa fiu eu, citeam asta pe figura ta cand ma descopereai...
Acasa treceam unul pe langa altul pe hol si ne salutam neutru - cum se saluta locatarii din bloc intre ei, "buna-ziua" - "buna-ziua"...
Sau:
-Buna ziua, domnul...
- Buna ziua, doamna...
Daca continuam, imi tineai isonul:
- Unde mergeti?
- La bucatarie, dumneavoastra?
- La baie! Si daca ma mai tineti de vorba... fac pe mine!
Imi placea teribil sa iti fur papucii de casa, la inceput fiindca erau mai mari si mai comozi. Apoi am descoperit ce delicios ma simt cand ii cauti in timp ce ei sunt la mine-n picioare. De la o vreme veneai la sigur, la talharul dibuit. Mai tarziu am tras ponoase pentru faptele mele din trecut... mi-i cereai ci nu-i luasem eu.
Acasa treceam unul pe langa altul pe hol si ne salutam neutru - cum se saluta locatarii din bloc intre ei, "buna-ziua" - "buna-ziua"...
Sau:
-Buna ziua, domnul...
- Buna ziua, doamna...
Daca continuam, imi tineai isonul:
- Unde mergeti?
- La bucatarie, dumneavoastra?
- La baie! Si daca ma mai tineti de vorba... fac pe mine!
Imi placea teribil sa iti fur papucii de casa, la inceput fiindca erau mai mari si mai comozi. Apoi am descoperit ce delicios ma simt cand ii cauti in timp ce ei sunt la mine-n picioare. De la o vreme veneai la sigur, la talharul dibuit. Mai tarziu am tras ponoase pentru faptele mele din trecut... mi-i cereai ci nu-i luasem eu.
4 august 2011
Internetul bate viata
Ne-am nascut si am stat o vreme in acelasi oras - nu ne-am intalnit.
Am batut aceiasi munti - nu ne-am intalnit.
Mai tarziu am locuit din nou in acelasi oras si am batut alti aceiasi munti - nu ne-am intalnit.
Ce nu s-a intamplat in viata de zi cu zi s-a intamplat in spatiul lumii virtuale (cele doua lumi fac o lume perfecta?)
La putin timp dupa ce ti-ai facut blog am ajuns pe el datorita unui cuvant.
El m-a dus la o poezie de-a ta in care am regasit exact starea care m-a facut pe mine sa trantesc pe google acel cuvant. N-a fost putin lucru!
Am revenit pe blogul tau a doua zi, apoi iar si iar, mereu dadeam de mine pe-acolo!
Am descoperit ca adolescentii si copiii de noi avem multe in comun.
Au si adultii de noi ceva in comun, ne dor genunchii - muntele nu ne mai poate intalni.
Prin orasul nostru natal am trecut doar o data in ultimii zece ani.
Am batut aceiasi munti - nu ne-am intalnit.
Mai tarziu am locuit din nou in acelasi oras si am batut alti aceiasi munti - nu ne-am intalnit.
Ce nu s-a intamplat in viata de zi cu zi s-a intamplat in spatiul lumii virtuale (cele doua lumi fac o lume perfecta?)
La putin timp dupa ce ti-ai facut blog am ajuns pe el datorita unui cuvant.
El m-a dus la o poezie de-a ta in care am regasit exact starea care m-a facut pe mine sa trantesc pe google acel cuvant. N-a fost putin lucru!
Am revenit pe blogul tau a doua zi, apoi iar si iar, mereu dadeam de mine pe-acolo!
Am descoperit ca adolescentii si copiii de noi avem multe in comun.
Au si adultii de noi ceva in comun, ne dor genunchii - muntele nu ne mai poate intalni.
Prin orasul nostru natal am trecut doar o data in ultimii zece ani.
2 august 2011
Nulf in extaz
In locul fotografiat mai jos am simtit din nou fericirea de a avea ochi, de a ma afla acolo, de a avea un oarecare aparat de fotografiat cu mine, ca altfel era imposibil de redat oglinda albastra de mai jos, nu-i asa?
 |
| Imagine din Zagorohoria (Grecia) - sept 2009 Despre Zagorohoria am scris aici - clicuiti daca vreti sa vedeti! Despre Nulf am scris aici - de asemenea, clicuiti daca vreti sa vedeti, daca nu, nu. Alte postari cu Nulf, aici. |
30 iulie 2011
Una-i una, alta-i alta - (4)
Una e...
alta e...
 | ||||||||||||||||
| imagine din Albania (aug.2010) |
 | ||||||||||||||
| imagine din Albania(aug2010) |
alta e...
 |
| imagine din Albania(aug.2010) aici postari din aceeasi categorie |
29 iulie 2011
Chin de poet
Nicicand cuvintele n-or zace in robie
Zbaterea lor imi tot cere sa le pun la un loc
In forma lor sublima numita poezie
E dulce sau amara, e din apa sau foc.
Cuvintele ma dor daca nu ies din mine
Mi-atarna plumb in suflet atins ca de deochi
Si daca versul nu imi suna bine
Mi-apare ca prin farmec o cuta intre ochi.
Zbaterea lor imi tot cere sa le pun la un loc
In forma lor sublima numita poezie
E dulce sau amara, e din apa sau foc.
Cuvintele ma dor daca nu ies din mine
Mi-atarna plumb in suflet atins ca de deochi
Si daca versul nu imi suna bine
Mi-apare ca prin farmec o cuta intre ochi.
28 iulie 2011
Secvente cu sinistrati
O taranca batrana si ridata - de dupa riduri ieseau trasaturi frumoase -, cu tija in picior si mosul dincolo de gard, in cimitir, pare impacata cu soarta, nu plange si nu se zbuciuma de disperare si neputinta ca restul oamenilor de pe valea aia blestemata. Apa i-a luat si ei casa, a si vazut-o cum s-a dus la vale; s-a tot dus dimpreuna cu alte case si lucruri agonisite de-o viata de sateni. Un singur gand avea batrana, si-acela a facut-o sa vorbeasca:
- Trebuia sa-i fac de sase spatamani, zice, si arata cu capul spre cimitir; dar acum ca nu mai am nimic... i-o face ala, la Bucuresti!...
"Ala" era fii-su, il iubea dar asa vorbea ea, mai aspru.
In atmosfera de tristete generala o batrana hatra face haz de necaz.
Cand aveau casa lor, acasa adica, la culcare, se certa in fiecare seara cu mosul ei pe locul de la marginea patului, niciunu' nu voia la perete. Castiga ea si toata noaptea il impingea pe mos in perete. De cand doarme in "corturile de le-a pus statu" unde sa-l mai impinga, peretii sunt de carpa, cade din pat daca-l impinge, barem acum nu mai au pe ce se certa, zice.
- Trebuia sa-i fac de sase spatamani, zice, si arata cu capul spre cimitir; dar acum ca nu mai am nimic... i-o face ala, la Bucuresti!...
"Ala" era fii-su, il iubea dar asa vorbea ea, mai aspru.
In atmosfera de tristete generala o batrana hatra face haz de necaz.
Cand aveau casa lor, acasa adica, la culcare, se certa in fiecare seara cu mosul ei pe locul de la marginea patului, niciunu' nu voia la perete. Castiga ea si toata noaptea il impingea pe mos in perete. De cand doarme in "corturile de le-a pus statu" unde sa-l mai impinga, peretii sunt de carpa, cade din pat daca-l impinge, barem acum nu mai au pe ce se certa, zice.
24 iulie 2011
In cautarea apusului perfect
Fiecare asfintit are o frumusete unica, am vazut soarele cum apune in multe locuri din lume, uneori peste orase, alteori peste munti sau mari. De unele imi amintesc, pe altele le-am uitat. Exista chiar unul la care am asistat cu mai bine de 20 de ani in urma si pe care nu l-am uitat o clipa, povesteam ceva despre el aici. E foarte posibil ca de la acel apus sa fi ramas cu gustul dezmierdarilor soarelui.
Cand soarele asfinteste ma uit spre vest. Nu o data, aflandu-ma cu spatele la apus si intorcand capul mi s-a intamplat sa strig "uau" cu extaz.
Am vazut faze de asfintituri care m-au umplut.
Si totusi, caut, mai caut, mereu cred ca urmatorul apus e cel mai frumos.
Ieri n-a fost cine stie ce, dar mi-au placut niste norisori tiviti de soare cum numai el stie/poate.
Cand soarele asfinteste ma uit spre vest. Nu o data, aflandu-ma cu spatele la apus si intorcand capul mi s-a intamplat sa strig "uau" cu extaz.
Am vazut faze de asfintituri care m-au umplut.
Si totusi, caut, mai caut, mereu cred ca urmatorul apus e cel mai frumos.
Ieri n-a fost cine stie ce, dar mi-au placut niste norisori tiviti de soare cum numai el stie/poate.
22 iulie 2011
Plimbareala nu-i plimbare, plimbarind nu-i plimband
Plimbarind. Plimband e una, plimbarind e alta - tot un gerunziu, dar exprima alta actiune. De ce nu ma plimb ci ma plimbaresc (reflexiv)? Pentru ca plimbarindu-ma sunt doar eu cu mine si ma simt al naibii de bine. Pentru ca atunci cand ma plimbaresc vad lucruri pe langa care, plimbandu-ma, trec cu perseverenta fara a le observa. Plimbareala e o plimbare cu arta, sublimul plimbarii.
Sau, e doar mai vechea mea meteahna de a inventa cuvinte.
Eticheta: una-i una, alta-i alta
Sau, e doar mai vechea mea meteahna de a inventa cuvinte.
Eticheta: una-i una, alta-i alta
21 iulie 2011
20 iulie 2011
Mirosurile copilariei
Port in nari mirosul de pamant reavan si imi pare cel mai placut parfum pe care l-am aflat vreodata. Il stiu din verile copilariei cand stateam pe terasa si asteptam sa se termine ploaia. Sau n-asteptam, tasneam prin balti cand ploaia "se rarea", - erau acele ploi rapide de vara, cu stropi-boabe de struguri albi.
Cate si mai cate mirosuri mi-au intrat in nari... mirosul de caiete noi, de cerneala, de creioane si manuale noi, de piele de porc, pielea din care era facut ghizdanul...
Mirosul de vacanta e cel mai amestecat. Cat miroase a turta dulce, cat a liftariu, cat a lapte covasit? Cat a frunte de bunic?
Acum parfumul de vacanta e sarat...
Cate si mai cate mirosuri mi-au intrat in nari... mirosul de caiete noi, de cerneala, de creioane si manuale noi, de piele de porc, pielea din care era facut ghizdanul...
Mirosul de vacanta e cel mai amestecat. Cat miroase a turta dulce, cat a liftariu, cat a lapte covasit? Cat a frunte de bunic?
Acum parfumul de vacanta e sarat...
19 iulie 2011
Mai rau decat canicula?
Canicula apasa pe asfaltul care pufaie aburi infecti si tu te crezi mai tare decat ea. Alergi dintr-un loc in altul fiindca ai impresia ca dilati ziua. Ziua nu se dilata, tu te dilati! Inghiti caldura cat un cal care urca dealul inhamat la o caruta plina cu ceva greu. Canicula s-a insinuat in fiecare por al fiintei tale, degeaba scotocesti dupa un colt racoros in care sa te retragi. Ce faci cu paharul ala plin cu gheata? Nu bea, ti se umfla amigdalele! Faci febra! Poate fi ceva mai rau decat canicula...
16 iulie 2011
Blogger - dolce far niente
 |
| "cautare dupa Le Petit Prince" |
Azi se implinesc doi ani de la prima postare pe acest blog si tot atatia de cand am descoperit altfel lumea internetului. Pana atunci am intrat pe net ca tot omul, cautand mai un curs valutar, mai o informatie... Cu doi ani in urma, insa, am descoperit blogosfera, o lume vasta si interesanta prin care abia daca am facut cativa pasi.
Am blog, blogger ma numesc?
Nu ma consider un blogger adevarat, trebuia sa invat mai mult despre platforme, tehnici de promovare... Din acest punct de vedere am fost bloggerul-dolce far niente. De scris am tot scris, poate am progresat putin. Cineva din neant da din aratator si ma dojeneste bland: "Se putea mai bine, blogger Mic Print!". Nu mai da, Antoine! Recunosc, la un moment dat am crezut ca voi face mai mult pentru tine. Dar, sa stii, am scris cu drag.
Multumesc celor care m-au insotit la drum, v-am simtit prezenta chiar daca unii dintre voi n-ati comentat. Nu e putin lucru sa nu te simti singur, va datorez mult. Daca cuiva trebuie sa i se spuna 'la multi ani', aceia sunteti voi, dragii mei cititori.
L a m u l t i a n i !
14 iulie 2011
Ce-ti tie iti place, altuia fa-i
Cel mai usor scrii despre lucrurile pe care le stii, le intelegi. In cazul in care vrei sa le inteleaga si altii conteaza modul cum le comunici. Un mod de comunicare fara gres presupune sa te pui in pielea celui caruia vrei sa-i comunici.
13 iulie 2011
Insorit pan' la asfintit
Am stat la sueta pana aproape de inserare cu domnul soare - el s-a plictisit primul!
Era asa mandru ca nu mi-am putut lua ochii de la el. Pesemne mi-a luat mintile caci am uitat sa schimb rezolutia (pe care o schimbasem inainte nu prea stiu din ce motiv) si am pozat cu cea mai mica.
Oricum, am numai cuvinte de lauda pentru cel mai ieftin Nikon care si-a facut datoria impecabil vreo trei ani si acum tot bun e desi da semne de sensibilitate la schimbarea de temperatura (cand e frig se inchide singur, cred ca vrea sa doarma).
Era asa mandru ca nu mi-am putut lua ochii de la el. Pesemne mi-a luat mintile caci am uitat sa schimb rezolutia (pe care o schimbasem inainte nu prea stiu din ce motiv) si am pozat cu cea mai mica.
Oricum, am numai cuvinte de lauda pentru cel mai ieftin Nikon care si-a facut datoria impecabil vreo trei ani si acum tot bun e desi da semne de sensibilitate la schimbarea de temperatura (cand e frig se inchide singur, cred ca vrea sa doarma).
10 iulie 2011
Postare de top. Reclama la reclama la hartie igienica
Postarea cea mai eficienta - maxim de satisfactii cu minim de efort - dateaza din anul 2009 si poarta titlul "Reclama la hartie igienica";
se gaseste aici si a primit niste comentarii adorabile, merita sa le cititi !
6 iulie 2011
5 iulie 2011
Grasul - proza arhiscurta
Locuia la etaj inferior si nu lua liftul, era putin de urcat chiar si pentru un gras ca el. De altfel voia sa faca o bruma de miscare urcand intotdeauna pe scari. Ca atare nu l-a interesat niciodata daca liftul functioneaza sau daca i s-a efectuat revizia anuala. Totul pana in ziua in care, in urma sedintei de bloc, s-a stabilit ca liftul are nevoie de reparatii importante. Reparatiile s-au aprobat, s-au efectuat si au costat o groaza de bani. Costul s-a impartit pe apartamente. A platit si Grasu', ce era sa faca! Dar de atunci a urcat numai cu liftul.
3 iulie 2011
"Pictati, va rog!" - Etapa a sasea a concursului de proza arhiscurta PAfoto.
Considerand eu poezia mai aproape de pictura decat proza, raspund politicosului indemn adresat participantilor la etapa a sasea a concursului PAfoto cu o pictura in versuri.
Inaltul Giudet e rugat s-o considere proza... cu rima si s-o accepte in concurs.
Profit de ocazie ca sa marturisesc ceva: pentru mine poezia e o pictura cu cuvinte. Poetul isi cauta cuvintele potrivite asa cum pictorul isi cauta culorile potrivite.
Penel, culoare, om
Clopotele bat ora sase dupa amiaza
Turistii din oras mor de cald si ofteaza
Apoi se strang in grup pe tarm sa prinda briza
Doar pictorul e singur - el cu muza.
Marea acum se strange, acum se rasfira din nou
Pictorul vrea s-o prinda intr-un tablou.
A dat in parg albastru marea, asa cum stie,
Iar soarele, pe-alocuri, o face argintie.
El, pictorul, o vede exact asa cum este
Si tot asa cum este el o si zugraveste.
Penel - culoare - om - o inclestare darza.
Omul a castigat: marea a trecut pe panza.
Nota: Adaug, in afara concursului, ca sa nu depasesc numarul optim de semne (500), inca doua versuri, pe care le dedic plimbaretului prin Barcelona:
Cu nasturii descheiati pana aproape de buric
Ma plimb voios prin port - nu-mi pasa de nimic.
Inaltul Giudet e rugat s-o considere proza... cu rima si s-o accepte in concurs.
Profit de ocazie ca sa marturisesc ceva: pentru mine poezia e o pictura cu cuvinte. Poetul isi cauta cuvintele potrivite asa cum pictorul isi cauta culorile potrivite.
 | ||
| foto-tema etapei 6; foto-autor: Calin Hera |
Penel, culoare, om
Clopotele bat ora sase dupa amiaza
Turistii din oras mor de cald si ofteaza
Apoi se strang in grup pe tarm sa prinda briza
Doar pictorul e singur - el cu muza.
Marea acum se strange, acum se rasfira din nou
Pictorul vrea s-o prinda intr-un tablou.
A dat in parg albastru marea, asa cum stie,
Iar soarele, pe-alocuri, o face argintie.
El, pictorul, o vede exact asa cum este
Si tot asa cum este el o si zugraveste.
Penel - culoare - om - o inclestare darza.
Omul a castigat: marea a trecut pe panza.
Nota: Adaug, in afara concursului, ca sa nu depasesc numarul optim de semne (500), inca doua versuri, pe care le dedic plimbaretului prin Barcelona:
Cu nasturii descheiati pana aproape de buric
Ma plimb voios prin port - nu-mi pasa de nimic.
2 iulie 2011
Motive ca sa-ti inchizi comentariile
Daca ar fi sa-mi inchid comentariile as putea s-o fac din doua motive:
unu - tot nu comenteaza nimeni
doi - mama m-a invatat sa nu stau de vorba cu necunoscuti
Voi ce motive ati avea?
unu - tot nu comenteaza nimeni
doi - mama m-a invatat sa nu stau de vorba cu necunoscuti
Voi ce motive ati avea?
30 iunie 2011
Alta zi, alta proza arhiscurta. Poezie arhiscurta?
Am gasit pe un colt din agenda schita unor versuri.
Acum am schimbat foarte putin un vers, mai precis i-am taiat un cuvant in plus.
Am vrut sa continuu cu strofa a doua dar mi-am dat seama ca spune tot ce am avut de spus.
Proza arhiscurta exista, e un fapt incontestabil.
De ce n-ar exista si poezie arhiscurta? Ar putea fi ceva intre epigrama si haiku?
Soarele inroseste orizontul si dispare in pripa
Astazi se duce dupa Ieri sa stea la o pipa
Maine se aseaza pe locul unde Ieri si Azi au prins a sapa
I-a venit si lui randul sa scrie. Si scrie: alt PA.
Acum am schimbat foarte putin un vers, mai precis i-am taiat un cuvant in plus.
Am vrut sa continuu cu strofa a doua dar mi-am dat seama ca spune tot ce am avut de spus.
Proza arhiscurta exista, e un fapt incontestabil.
De ce n-ar exista si poezie arhiscurta? Ar putea fi ceva intre epigrama si haiku?
Soarele inroseste orizontul si dispare in pripa
Astazi se duce dupa Ieri sa stea la o pipa
Maine se aseaza pe locul unde Ieri si Azi au prins a sapa
I-a venit si lui randul sa scrie. Si scrie: alt PA.
28 iunie 2011
Nu misca nimeni! (PAfoto')
Pornind de la o fotografie (pe care o puteti vedea a i c i ), eu si altii, din ce in ce mai multi, scriem proza arhiscurta sub pretextul unui concurs PAfoto' - care a ajuns la etapa 5.
Fotografia alaturata face parte din arhiva personala de fotografii si-mi aminteste de o situatie pe care acum o pot numi hazlie.
Mergeam pe o strada pietonala cu ochii prin vitrine cand am observat ca mi s-a dezlegat siretul la unul din adidasi. Fireste, trebuia sa-l leg cat mai grabnic asa ca am inceput sa caut din ochi un loc unde sa ma retrag sa-l leg la loc, si, numai bine, imi apare in fata ochilor o chestie destul de mare de metal buna de pus piciorul ca sa-mi leg siretul.
Pun piciorul, leg siretul si... ma relaxez. Ridic ochii si vad statuia din imagine. Ups! Era cutia unde strangea omu' banii!
Am privit omul, zambea; si-a dat seama ca n-am facut-o intentionat si sunt in incurcatura... mi-a zambit (ca o statuie ce era) si mi-a trecut jena, nici acum nu realizez cum am putut sa fiu cu capul in nori in asemenea masura...
 |
| fotografie din Atena |
Mergeam pe o strada pietonala cu ochii prin vitrine cand am observat ca mi s-a dezlegat siretul la unul din adidasi. Fireste, trebuia sa-l leg cat mai grabnic asa ca am inceput sa caut din ochi un loc unde sa ma retrag sa-l leg la loc, si, numai bine, imi apare in fata ochilor o chestie destul de mare de metal buna de pus piciorul ca sa-mi leg siretul.
Pun piciorul, leg siretul si... ma relaxez. Ridic ochii si vad statuia din imagine. Ups! Era cutia unde strangea omu' banii!
Am privit omul, zambea; si-a dat seama ca n-am facut-o intentionat si sunt in incurcatura... mi-a zambit (ca o statuie ce era) si mi-a trecut jena, nici acum nu realizez cum am putut sa fiu cu capul in nori in asemenea masura...
27 iunie 2011
Vremurile ca vremurile, dar vremea...
Nu mai poti tu sa mai mergi la munte fara sa te goneasca ploaia?
Pe vremuri parca aveai oarece siguranta, stiai ca s-ar putea sa fie cu ploaie in anumite luni ale anului dar nu stateai tot timpul cu frica-n san, ca acum.
Plecat la munte vineri, programat intoarcere duminica, intors sambata de nevoie: vineri noaptea a plouat cu galeata, fara metafora, a fost o rapaiala de zici ca cineva turna din cer galeti cu apa una dupa alta.
Adio trasee, adio cantat la foc...
Nu s-a cantat la foc dar s-a cantat cu foc, unii cu chitara altii cu ... vocea (am cam ragusit). A fost fain!
21 iunie 2011
Provocare: sa scriem precum picta Picasso
Nu cumva e o indrazneala prea mare sa insiri cuvinte precum insira culori Picasso (Pablo Diego José Francisco de Paula Juan Nepomuceno María de los Remedios Cipriano de la Santísima Trinidad Martyr Patricio Clito Ruíz y Picasso Lopez)? Poate. Dar nicio incercare nu e o indrazneala prea mare.
Arunc manusa:
Mirare de mai
- Ma mai iubesti?
- "Mai"? Nu te-am iubit niciodata.
Dupa mai vine iunie.
Arunc manusa:
Mirare de mai
- Ma mai iubesti?
- "Mai"? Nu te-am iubit niciodata.
Dupa mai vine iunie.
18 iunie 2011
Confesiuni de asasin economic
"Confesiunile unui asasin economic" e titlul unei carti scrise de John Perkins, fost asasin economic, care, spune el, trebuia "sa convinga tarile importante pentru SUA, din punct de vedere strategic, sa accepte imprumuturi imense pentru dezvoltarea infrastructurii si sa se asigure ca proiectele profitabile aveau sa fie oferite corporatiilor americane. Impovarate de datorii uriase, aceste tari ajungeau sub controlul guvernului SUA si al Bancii Mondiale, care actionau ca niste camatari- dictand termenii de returnare a banilor si fortand guvernele tarilor respective sa li se supuna".
Ma tot gandesc cum a lucrat John Perkins in favoarea guvernului SUA si dupa aceea s-a apucat sa scrie o carte... cuprins de remuscari? Sau, de ce?
Ce l-a determinat pe J.Perkins sa scrie acesta carte? Cum de a reusit s-o publice?
Cartea e "condamnata" inca din titlu sa fie bestseller. Poate autorul a crezut iar editorul nu a avut nicio indoiala ca aceasta carte va fi bestseller. Dar nu cred ca i-a interesat, nici pe unul nici pe altul, cel putin nu in primul rand. Cred ca la aparitia cartii au condus ratiuni mult mai inalte.
O carte care din titlu te face sa-ti pui intrebari te duce dincolo de coperte, dupa raspunsuri. Sper sa le am dupa ce o voi fi citit. Si sa fie cat mai aproape de adevar.
Ma tot gandesc cum a lucrat John Perkins in favoarea guvernului SUA si dupa aceea s-a apucat sa scrie o carte... cuprins de remuscari? Sau, de ce?
Ce l-a determinat pe J.Perkins sa scrie acesta carte? Cum de a reusit s-o publice?
Cartea e "condamnata" inca din titlu sa fie bestseller. Poate autorul a crezut iar editorul nu a avut nicio indoiala ca aceasta carte va fi bestseller. Dar nu cred ca i-a interesat, nici pe unul nici pe altul, cel putin nu in primul rand. Cred ca la aparitia cartii au condus ratiuni mult mai inalte.
O carte care din titlu te face sa-ti pui intrebari te duce dincolo de coperte, dupa raspunsuri. Sper sa le am dupa ce o voi fi citit. Si sa fie cat mai aproape de adevar.
17 iunie 2011
Nulf la cetatea din Aiud
Am devenit din nou Nulf cand am trecut prin Aiud.
"Trecutul", trecut trebuia sa fie. Adica sa nu ne oprim, dar, ghinion: drumul trecea exact pe langa cetatea orasului.
O mentiune absolut necesara: nu a fost ghinionul meu ci pentru cine a trebuit sa ma astepte pana mi-am iesit din pielea de Nulf pe o canicula care ar fi trimis la Poli pe cel mai mare iubitor de caldura.
O alta mentiune absolut necesara, ca nu cumva sa se creada ca abuzez, in general, de rabdarea cuiva: Nulf s-a miscat repede. La drept vorbind, graba lui Nulf e in zadar din moment ce gaseste mereu altceva de fotografiat si nu se satura niciodata...
La vederea zidurilor vechi, beculetele lui Nulf s-au aprins toate deodata si mainile au inceput sa cotrobaie in sac dupa aparatul foto. Inca dinainte de a-l pipai, caci ochii fixau zidurile vechi de parca ar fi putut sa dispara, a inceput sa faca larma-i caracteristica: de nedescris si de nerefuzat. "Ce-i aici? Oprim! Te rog, oprim!"
In asemenea ocazii, Nulf deschide portiera inca inainte ca masina sa se fi oprit si ajunge val-vartej pe trotuar.
...Apoi timpul s-a oprit pana la primul: "Hai odata!"...
Cetatea este de fapt o biserica fortificata cum sunt multe in Transilvania; aceasta e considerata una dintre cele mai vechi, prima faza de constructie fiind plasata in secolul 14, adica inaintea majoritatii altor cetati pe care le-am vazut (cele mai vechi erau de prin sec.15 si 16). Cetatea Aiud a mai avut o faza de constructie in deceniul 3 al sec.16 (asa am citit pe ziduri). Atunci s-a si extins si a capatat infatisarea pe care o are in prezent. Cred ca cetatea ar trebui restaurata... alo, m-aude cineva?!... chiar e un monumet reprezentativ pentru arhitectura medievala, au spus-o altii, o spun si eu, acum, dupa ce am vazut-o.
Am ocolit cetatea si unde vegetatia mi-a dat voie i-am fotografiat turnurile si am cules informatiile de pe ziduri - o parte din ele le transpun aici.
Turnul dogarilor (plan octogonal)
Are 7 laturi si strajuieste coltul de S-V al zidului de incinta. Insemnele breslei sunt sapate in piatra la baza turnului; tot acolo e si anul ultimei reparatii: 1744 (!!!). Dogarii de aici cica erau concurenti de temut pentru breslele altor orase din Transilvania; s-au gasit mentiuni despre ei intr-un document din 1516 si in altele ulterioare; se faceau plangeri impotriva lor (va sa zica de pe vremea aceea celor mai buni li se bagau bete in roate!...)
Turnul tabacarilor si cojocarilor (plan pentagonal)
reparat ultima data in 1795 !!!
A fost dat in grija uneia dintre cele mai vechi bresle de mestesugari din Aiud, in anul 1357 fiind amintit un "pellifex" cu numele Mihail.
Breasla s-a bucurat de numeroase privilegii...
Dupa 1848 breasla s-a transformat in asociatie profesionala care s-a mentinut si in epoca moderna.
Turnul fierarilor (plan pentagonal) asigura apararea coltului de N-V si a fost preluat de fierari si lacatusi dupa distrugerea orasului si cetatii de trupele austriece; mentiunile despre aceasta breasla dateaza din sec. 16... un anume Laurentiu "Kowach" nascut in Aiud si stabilit la Cluj facea potcoave pentru caii principelui.
Fierarii si-au continuat activitatea organizati in bresle pana in sec.19 fapt atestat de niste registre ale breslei din 1827 si de dupa acesti ani, registre care s-au pastrat.
Turnul Olarilor - alta breasla renumita din Aiud.
Au fost si alte bresle (de macelari, croitori...); de-a lungul vremii unele turnuri au trecut de la unii la altii.
Mai multe informatii se pot gasi (cred, n-am fost) la Muzeul Orasenesc de Istorie care are sediul in fostul Palat Princiar.
In interiorul cetatii se afla biserica evanghelica luterana si biserica reformata calvina.
"Trecutul", trecut trebuia sa fie. Adica sa nu ne oprim, dar, ghinion: drumul trecea exact pe langa cetatea orasului.
O mentiune absolut necesara: nu a fost ghinionul meu ci pentru cine a trebuit sa ma astepte pana mi-am iesit din pielea de Nulf pe o canicula care ar fi trimis la Poli pe cel mai mare iubitor de caldura.
O alta mentiune absolut necesara, ca nu cumva sa se creada ca abuzez, in general, de rabdarea cuiva: Nulf s-a miscat repede. La drept vorbind, graba lui Nulf e in zadar din moment ce gaseste mereu altceva de fotografiat si nu se satura niciodata...
La vederea zidurilor vechi, beculetele lui Nulf s-au aprins toate deodata si mainile au inceput sa cotrobaie in sac dupa aparatul foto. Inca dinainte de a-l pipai, caci ochii fixau zidurile vechi de parca ar fi putut sa dispara, a inceput sa faca larma-i caracteristica: de nedescris si de nerefuzat. "Ce-i aici? Oprim! Te rog, oprim!"
In asemenea ocazii, Nulf deschide portiera inca inainte ca masina sa se fi oprit si ajunge val-vartej pe trotuar.
...Apoi timpul s-a oprit pana la primul: "Hai odata!"...
Cetatea este de fapt o biserica fortificata cum sunt multe in Transilvania; aceasta e considerata una dintre cele mai vechi, prima faza de constructie fiind plasata in secolul 14, adica inaintea majoritatii altor cetati pe care le-am vazut (cele mai vechi erau de prin sec.15 si 16). Cetatea Aiud a mai avut o faza de constructie in deceniul 3 al sec.16 (asa am citit pe ziduri). Atunci s-a si extins si a capatat infatisarea pe care o are in prezent. Cred ca cetatea ar trebui restaurata... alo, m-aude cineva?!... chiar e un monumet reprezentativ pentru arhitectura medievala, au spus-o altii, o spun si eu, acum, dupa ce am vazut-o.
Am ocolit cetatea si unde vegetatia mi-a dat voie i-am fotografiat turnurile si am cules informatiile de pe ziduri - o parte din ele le transpun aici.
 |
| Turnul dogarilor |
Are 7 laturi si strajuieste coltul de S-V al zidului de incinta. Insemnele breslei sunt sapate in piatra la baza turnului; tot acolo e si anul ultimei reparatii: 1744 (!!!). Dogarii de aici cica erau concurenti de temut pentru breslele altor orase din Transilvania; s-au gasit mentiuni despre ei intr-un document din 1516 si in altele ulterioare; se faceau plangeri impotriva lor (va sa zica de pe vremea aceea celor mai buni li se bagau bete in roate!...)
 |
| turnul tabacarilor si cojocarilor |
Turnul tabacarilor si cojocarilor (plan pentagonal)
reparat ultima data in 1795 !!!
A fost dat in grija uneia dintre cele mai vechi bresle de mestesugari din Aiud, in anul 1357 fiind amintit un "pellifex" cu numele Mihail.
Breasla s-a bucurat de numeroase privilegii...
Dupa 1848 breasla s-a transformat in asociatie profesionala care s-a mentinut si in epoca moderna.
Turnul fierarilor (plan pentagonal) asigura apararea coltului de N-V si a fost preluat de fierari si lacatusi dupa distrugerea orasului si cetatii de trupele austriece; mentiunile despre aceasta breasla dateaza din sec. 16... un anume Laurentiu "Kowach" nascut in Aiud si stabilit la Cluj facea potcoave pentru caii principelui.
Fierarii si-au continuat activitatea organizati in bresle pana in sec.19 fapt atestat de niste registre ale breslei din 1827 si de dupa acesti ani, registre care s-au pastrat.
Turnul Olarilor - alta breasla renumita din Aiud.
Au fost si alte bresle (de macelari, croitori...); de-a lungul vremii unele turnuri au trecut de la unii la altii.
Mai multe informatii se pot gasi (cred, n-am fost) la Muzeul Orasenesc de Istorie care are sediul in fostul Palat Princiar.
In interiorul cetatii se afla biserica evanghelica luterana si biserica reformata calvina.
 |
| Fotografie facuta in incita cetatii |
Abonați-vă la:
Postări (Atom)